Mosi, scrisori si altele

Am facut multe de vreo doua saptamani incoace, am avut o mini vacanta in care am fost la targul de carte Gaudeamus, Cristi a avut doua petreceri la niste colegi de clasa, am fost cu Radu la Tandarica pentru prima data si i-a placut, am fost la parada militara organizata cu ocazia zilei nationale, am fost prin parcuri pe la locurile de joaca, ceea ce nu se ma intamplase de ceva vreme, i-am scris lui Mos Craciun (pt. Radu, Cristi ii scrie demult personal), am pus scrisorile la posta ;-), am alergat dupa diverse cadouri si inca n-am terminat, noroc ca se mai pot comanda si de pe net, am fost la Romexpo la Suveniruri si la Kidex si la targul de Craciun de la Sala Dalles etc etc. A, am facut o fixatie pe niste cutiute muzicale cu turta dulce, dar mi-a trecut si e foarte bine asa pentru ca nu le-am mai gasit pe nicaieri.
Foarte important, a venit si Mos Nicolae, carevasazica am fost cuminti. :-)
Copii au primit carti, printre care si una 3D "Casa lui Mos Craciun", care se transforma chiar in casuta, asa ca s-au si jucat cu ea, jucarii, mandarine si multe si diverse dulciuri.
La micul dejun au mancat dulciuri, la pranz dulciuri, seara dulciuri. Printre astea au mai gustat si ceva mancare adevarata, dar fara entuziasm.
Radu era mai ceva ca pe baterii spre pranz. Dar, daca nu faci asta nici de Mos Nicolae, atunci n-o faci niciodata. :-)

In legatura cu scrisoarea catre Mos Craciun, Cristi vrea tot felul de figurine, oscileaza in functie de ce preferinte il mai apuca, acum vrea tot ce se poate de la Wall-e. Eventual si cate ceva de la Ben 10 (numai Allien Force). Si, daca se gandeste mai bine, mai are idei. :-)

La Radu insa, lucrurile sunt mai simple:

Eu: "Radu, tu ce vrei de la Mos Craciun?"
Radu, plin de entuziasm: "Ciocolata!"
Eu, amuzata: "Atat?"
Radu, dupa o clipa de gandire: "Si un cadou!"
:-))

P.S. La cele mai putin vesele, am fost ieri la doctor si Radu are bronsita, asa ca este pe tratament. :-( Nu l-am mai dus nici la gradinita, bine ca acolo a venit Mosu' luni. ;-)

Si baieteii o stiu pe Ciciobello

Adica pe ea:

Dovada:

Dimineata, la micul-mic dejun, inainte de a pleca la scoala si gradinita.

Cristi: "Vai, dar are temperatura! Sa-i facem o injectie!"

Eu, mirata: "Cine are temperatura?"

Cristi: "Papusa aia de la tv...aia in albastru."

Eu: "...?" (imi aminteam eu ceva, dar vag)

Radu, catre Cristi, hotarat sa lamureasca situatia: "Vlei sa spui bebelusul Ciciobello?"

O stiu, dar nu, nu o vor de la Mos Craciun. :-)

Afaceri de prima clasa

Acum cateva seri, cand am ajuns la parintii mei sa iau copiii (ii aduce tata de la scoala si gradinita), l-am gasit pe Cristi foarte entuziasmat, cu ochii stralucitori si cu un zambet larg.

M-a intampinat din prag, "Maaaaami, sa vezi ce am in ghiozdan! Dar sa-l deschizi cu grija pentru ca acolo sunt niste roboti maimuta invizibili...vreo 10 mii...si vreau sa nu iasa!"

Eu, amuzata: "De unde ii ai?"

El: "De la colegul meu X...eu i-am dat in schimb niste carti Bakugan."

Eu: "Tot invizibile, nu?"

El: "Nu! Doar maimutele sunt invizibile...de fapt, le poti vedea acasa, dar cu niste ochi speciali. Sunt de toate culorile, este si una mov la care trebuie sa fim foarte atenti pentru ca zgarie si cred ca si musca!".

Mama, care asistase la discutie in timp ce-mi punea ceva de mancare, a intervenit, cu gura pana la urechi: "Aaaaa, pai maimute dintr-astea invizibile iti pot da si eu! Uite, iti dau chiar acum una! Poftim, e rosie."

"Nuuuuu!!!", a sarit Cristi in sus, "nu rosie, rosie mai am!"

In acest moment am inceput sa rad de era sa ma inec cu mancarea. Hahaha...mi-a placut asta, ca mai avea una rosie in ghiozdan. Invizibila, dar totusi rosie. :-))

Si a continuat tot asa in seara respectiva si dupa ce am ajuns acasa si le-am dat drumul prin toata casa.

Daaaa, asadar, cam asa se fac afacerile in clasa I, dai niste carti vizibile pe niste maimute invizibile si mai esti si in culmea fericirii. :-))

Urmare: a doua zi Emil a ajuns mai devreme acasa si m-a sunat special sa-mi spuna ca maimutele, pe care Cristi hotarase dimineata sa le lase acasa (si-mi striga de la lift sa inchid repede usa ca sa nu iasa!), sunt bine, sanatoase. :-D

Imi amintesc ca si eu am facut afaceri de genul asta cand eram cam de varsta lui, de ex, am venit acasa cu o surpriza de guma (nici macar de guma n-am avut parte :-)) pe care am dat o triola. Imi amintesc si ca mama nu s-a prea bucurat. :-P

What Tarot card are you?

You are The Empress

Beauty, happiness, pleasure, success, luxury, dissipation.

The Empress is associated with Venus, the feminine planet, so it represents, beauty, charm, pleasure, luxury, and delight.

You may be good at home decorating, art or anything to do with making things beautiful.

The Empress is a creator, be it creation of life, of romance, of art or business. While the Magician is the primal spark, the idea made real, and the High Priestess is the one who gives the idea a form, the Empress is the womb where it gestates and grows till it is ready to be born. This is why her symbol is Venus, goddess of beautiful things as well as love. Even so, the Empress is more Demeter, goddess of abundance, then sensual Venus. She is the giver of Earthly gifts, yet at the same time, she can, in anger withhold, as Demeter did when her daughter, Persephone, was kidnapped. In fury and grief, she kept the Earth barren till her child was returned to her.

What Tarot Card are You?
Take the Test to Find Out.

Papa

De vreo saptamana m-a apucat un mare chef de .... hai sa-i zicem, gatit, chef concretizat deocamdata mai ales in rasfoit reviste, bloguri, siteuri, citit retete, vazut poze, salivat, facut liste pentru diverse serbari si sarbatori sau pentru perioada de post. Am o lista lunga de bucate si dulci si sarate pe care vreau sa le prestez intr-un viitor apropiat, pacat ca nu-s toate dietetice, dar ma descurc eu cumva. ;-)

Deocamdata ne-am hotarat sa tinem post (nu si copiii) asa ca bifez cate ceva de pe lista cu mancaruri de post pe care am intocmit-o intr-un moment de inspiratie. Plus in alte momente in care am mai gasit cate ceva interesant. Astazi, de ex., am gasit o reteta de chiftelute de conopida facute cu unt de cashew (am gasit o reteta f. simpla si pentru asta, merge pt. orice tip de "nuts") pe care vreau s-o incerc cat de curand. Poate ca nu o sa fac chiar chiftelute, ci o sa las totul la nivelul unui piure de conopida, ma mai gandesc, dar inclin catre varianta asta, mai rapida si, la urma urmelor, mai sanatoasa. In plus, ma tenteaza cumva o varianta cu unt de nuci. Vad eu.

Astazi e doar a doua zi de post si, pana acum, am mancat: zacusca (by mama), pate vegetal cu ciuperci si cu spanac, iahnie de linte servita cu castraveti murati (astia tot by mama) si mai avem prin casa supa de rosii facuta de Emil.

Eu, cu marele meu chef de gatit, n-am facut decat iahnia de linte, dar nu-i timpul pierdut.

- 500 g linte verde
- 1 morcov
- suc de rosii (by mama :-))
- 2-3 cepe rosii
- ulei
- cimbru
- patrunjel
- sare
- piper
- nucsoara

Am lasat lintea la muiat in apa rece cateva ore.
Ceapa se toaca, morcovul se da pe razatoare si se calesc impreuna in putin ulei (de obicei, dupa vreun minut adaug putina apa, e mai sanatos asa). Dupa ce incepe sa miroasa frumos, se aduga lintea si apa cat s-o acopere. Cand lintea e aproape gata se adauga sucul de rosii, verdeata si condimentele si se mai lasa putin pe foc pana scade.
E buna si merge bine cu paine si castraveti murati sau chiar ceapa rosie.

Pana la piureul de conopida (se pare ca deja m-am hotarat :-)) vreau sa fac un fel de risotto cu dovleac placintar, dar fara parmezan, normal, n-am mai mancat asa ceva, dar se intampla sa am prin casa tot ce-mi trebuie (ma rog, orezul va fi brun de data asta) si sper sa iasa bine. Sunt mai multe variante, eu vreau sa-l fac asa:

- un dovleac placintar (cca. 1 kg)
- 2 cani orez brun
- 2 cepe
- 2 catei de usturoi
- ulei de masline
- o cana de vin alb sec
- supa de legume
- cimbru, patrunjel
- sare
- piper
- nucsoara

Se toaca ceapa si usturoiul si se calesc in ulei de masline la care se adauga dupa putin timp vreo cana de supa de legume si se mai calesc pana scade supa si ceapa se moaie bine. Se curata si se da pe razatoare dovleacul si se caleste si el putin. Se adauga orezul, se caleste putin, se stinge totul cu vinul alb si se lasa la fiert pana scade. Se adauga verdeata, condimentele si supa de legume, putin cate putin pana cand e gata orezul.
Ta-na-naaaaa, sper sa fie bun si sa am timp sa-l fac azi pentru ca maine ajung mai tarziu acasa.

Concert

Aseara am fost la concert la ZZ Top, tralala-la-laaaaaaaa-laaaaaaaaaaaaa!!!

Si a fost frumos, atmosfera placuta, iar barbosii astia canta dintotdeauna la fel, vad ca si-au pastrat vocile.

Mi-ar fi placut sa cante si altele, de ex. "Blue Jean Blues " sau "Just Got Back From Baby's", dar a fost bine si asa, mai saltaret.
Surpriza mare (si placuta) a fost ca au cantat si "Foxy Lady" a lui Hendrix. :-)

It's a no-no!

Dimineata, prea dimineata pentru gustul meu, m-am trezit si m-am dat jos din pat. Era frig si intuneric si m-am gandit ca asta este unul dintre lucrurile care nu-mi plac de loc. M-am zgribulit si mi-ar fi placut sa ma bag la loc la caldurica. Nicio sansa, desigur.

Mai tarziu, in timp ce mergeam in viteza mare ca sa ajung la serviciu, m-am gandit ca sunt mai multe lucruri care nu-mi plac. Care sunt niste "no-no-uri" pentru mine. Din pacate, nu pot scapa de toate.

Ma enerveaza la culme:

1. sa ma trezesc dimineata si sa fie frig si intuneric, cum spuneam
2. sa-mi fie prea frig si sa-mi inghete toate cele sau prea cald si sa transpir
3. sa ma doara ceva ore-n sir
4. sa-mi intre apa in pantofi si sa nu ma pot schimba imediat
5. sa fiu nevoita sa alerg ca nebuna ca sa ajung la timp undeva
6. radacinoasele fierte, ca atare (de ex. in supa)
7. Vestul Salbatic (western) cu tot ce-nseamna :-)
8. extraterestrii
9. santierele, mai ales vara - caldura mare + praf mult
10. sa ma trag de par cand ma pieptan
11. sa ma incomodeze hainele, indiferent de motiv
12. cuvantul "matze" (aka intestine, nu pisici, desi...)
13. anumite mirosuri, nu le insir acum - efecte dezastruoase!
14. sa sterg praful, mai ales din locuri pline cu tot felul de chestii
15. sa tipe cineva la mine
16. aglomeratiile (statii, mijloace de transport, piete etc) care implica papornite (generic spus)
17. noroiul
18. bagajele care chiar trebuiesc carate, daca sunt mai mult de 2 (de preferat unul mare, cu roti si unul mic)
19. mainile umede si lipicioase care vin in contact cu ale mele
20. atmosfera si nu numai din spitale(le de stat) - deprimant

Cred ca mai sunt, dar nu mai am timp acum pentru asta.

Masina timpului geologic

Sambata, in ideea de a face ceva diferit si a mai invata cate ceva, am dus copii la unul dintre programele Muzeului National de Geologie, "Masina Timpului Geologic".

Pentru a ajunge la "Coltul copiilor", amenajat la subsol, trebuie sa treci printr-o camaruta intunecata, cu multe cristale, in care albul de pe bluze devine - un deliciu! - fosforescent.

Sedintele au loc intr-o camera decorata specific, dotata cu masute si scaunele, fiecare dureaza circa o ora si jumatate si incep cu o proiectie - lectie interactiva despre o era geologica, urmata de o aplicatie practica, tip arts&crafts.

Sambata asta a avut loc prima oprire a masinii timpului, asa ca au vorbit despre precambrian, dupa care copii au primit planse cu vietuitoare din acea era, pe care le-au pictat cu acuarele si au lipit cate ceva pe ele.

Copiilor le-a placut, la sfarsitul sedintei, cand i-am preluat, erau entuziasmati de-a binelea, Cristi ne-a spus ca "este ca la gradinitaaaa!!!", iar una dintre cele doua doamne care au prezentat lectia ne-a spus ca Radu a pictat cu o incantare iesita din comun. Ne-am zis ca e de bine. :-)

Cat au stat ei acolo noi am mers vis-a-vis, la MTR, mai intai la Carturesti si mai apoi pe terasa Clubului Taranului.

N-a fost rau deloc, mai repetam figura.

A venit toamna

In fata casei...

... si in casa!

Dupa sedinta foto, dovleacul placintar, cu miez de un portocaliu superb, a sfarsit feliat, curatat, uns cu unt topit, pudrat cu scortisoara si dat la cuptor.

Dupa ce s-a copt si mirosea a toamna in bucatarie, l-am uns cu miere amestecata cu putin suc de portocale si l-am mai lasat cateva minute in cuptor.

Arata bine, este bun si este si sanatos. ;-)

Castanuta, Freud si altii

De ziua lui, i-am cumparat lui Radu si o carticica, "Ghici cat de mult te iubesc". Este tare draguta, povestea-joc a iepurasilor Castanuta-cel-mare si Castanuta-cel-mic este adorabila, iar la trei ani merge foarte bine.

Lui Radu ii place mult si, momentan, este una dintre favorite pentru povestea de la culcare.

Desi este cam usurica pentru varsta lui, nici pe Cristi nu pare sa-l deranjeze s-o citim. ;-)



In ceea ce ma priveste, cea mai recenta carte citita este "The interpretation of murder", de Jed Rubenfeld, cumparata de la Dublin pe motiv ca mi-a placut coperta. :-) Nu este prima carte pe care o cumpar pe criterii estetice (*) - ma rog, recunosc ca citesc si ce scrie pe ultima coperta - dar pana acum am avut noroc si a fost de bine. :-)

Adadar, totul se petrece in New York-ul inceputului de secol XX, intr-un moment care a coincis cu singura vizita a lui Freud, insotit de Jung si Ferenczi, in America.

Am aflat detalii interesante, unele chiar surprinzatoare, despre viata din inalta societate a NY din acea vreme, obiceiuri, moravuri and everything :-) si despre relatia dintre Freud si Jung.

Este scrisa bine, destul de captivanta, un caz de rezolvat, psihanaliza, una, plus alta, merge. Genul de carte cu iz politist, dar care e mai mult decat atat.

Intre timp am inceput alte doua carti, una in engleza si una in romana, dar nu stiu cand voi reusi sa le termin cu programul asta super aglomerat de cand au inceput scolile si gradinitele (mai ales scolile). Pur si simplu nu stiu cand se face noapte. Sau zi.

--------------------------------
(*) Prima care-mi vine acum in minte este "The book thief", de Markus Zusak. In cazul asteia, pe langa desenul de pe coperta care m-a atras (sunt mai multe variante, mie doar una imi place), m-au convins s-o cumpar si cele scrise, tot pe coperta:

"1939 – Nazi Germany – The country is holding its breath. Death has never been busier. Liesel, a nine-year-old girl, is living with a foster family on Himmel Street. Her parents have been taken away to a concentration camp. Liesel steals books. This is her story and the story of the inhabitants of her street when the bombs begin to fall.

Some important information – this novel is narrated by death.

It’s a small story, about:

a girl;
an accordionist;
some fanatical Germans;
a Jewish fist fighter;
and quite a lot of thievery.

Another thing you should know – death will visit the book thief three times."

Este o poveste frumoasa si se citeste foarte usor, mie mi-a placut mult.

Masa la scoala

Spaghetele milaneze si clatitele sunt noile pasiuni culinare ale lui Cristi, capatate de cand serveste pranzul la scoala. Se pare ca si bucatareasa/bucatarul manifesta o pasiune pentru aceste bucate, nu de alta, dar par a fi cuprinse zilnic in meniu. Macar nu sunt singurele feluri, daca se plictiseste, poate sa aleaga si altceva.
Oricum, pana mai una, alta, Cristi sustine ca vrea meniul asta "pentru totdeauna!". :-D
In privinta clatitelor n-am avut nedumeriri (de altfel, daca ma gandesc mai bine, pasiunea lui pentru ele nu e deloc noua), dar de pastele astea nu mai auzisem, asa ca m-am informat si de la Cristi si de la mr. google si am constatat ca am mai mancat asa ceva, ba am facut chiar eu variante asemanatoare, fara sa stiu ca au si nume consacrat. :-) Si sunt chiar bune, imi plac.

Spaghetele milaneze contin:
- sunca
- ciuperci
- rosii/suc de rosii
- ceapa, usturoi
- verdeata
- sare, piper
- cascaval/parmezan
- si, desigur, spaghete

the very hungry caterpillar

Am gasit azi un filmulet de animatie dupa una dintre carticelele preferate ale copiilor. Cred ca o sa fie incantati sa-l vada, asa cum am fost si eu. :-)
Dupa toate aparentele, este facut chiar de autorul cartii, Eric Carle, ale carui ilustratii imi plac foarte mult.

so far, so good

14 septembrie a fost, fara indoiala, o zi de noi inceputuri. Cristi a inceput scoala, Radu gradinita, iar noi am inceput sa ne trezim mai devreme decat de obicei.
Dupa prima saptamana ei sunt ok, multumiti de noile activitati, noi cam obositi, cu chef de dat demisia si dornici de week-enduri de trei zile. :-)

La deschiderea scolii a fost dragut, cu zane care ureaza bun venit, baloane, flori, poze si multi adulti pe langa fiecare copil. :-)



Am avut sedinta cu parintii, am cumparat ghiozdan (lui Radu i le-am dat pe cele avute de Cris la gradi), penare si diverse alte rechizite, am cules si presat flori si frunze, am pus coperti pe carti pana m-a durut spatele si inca n-am terminat, am pregatit ghiozdanele seara si pachetel pentru Cristi dimineata etc etc. Unele mai noi, altele mai putin noi, avand in vedere ca la Dublin Cristi a facut un an de preschool, care la ei este in cadrul scolii.

Radu sta si pentru somn la gradinita, asa ca am avut parte si de o intamplare tare haioasa.
Deocamdata merge tata sa-l ia de la gradinita. Intr-una din zile, cand am sunat sa vad cum a fost, la un moment dat tata mi-a spus ca Radu arata tare dragut in trening.
Eu: "Care trening?!?"
Tata: "Treningul asta bleumarin..."
Eu: "Care trening bleumarin?!?"
Tata, ezitand: "... Pai, e imbracat cu un trening bleumarin cu dungi!"
(...)
Ingrijitoarea il imbracase cu hainutele altui baietel, inclusiv cu sosetele lui! :-))

La gradinita, dimineata este un cor de plangaciosi caruia i s-a alaturat si Radu de cateva ori, dar vineri si azi n-a mai plans. Asta-i bine. :-)

In ceea ce-l priveste pe Cristi, invatatoarea pare destul de ok, mai studiem inca problema :-), abordarea mi se pare ok, adica nu se incurajeaza concurenta, o sa fie fara coronite si d-astea, deocamdata invata prin joc, noi, parintii, sa nu-i stresam etc. Teoria suna bine, sa vedem cum o sa fie practica. Joi o sa i se ia masuri pentru uniforma.

Am optat pentru semi-internat si luat masa la scoala.
La semi-internat se platesc optionalele, incepand de la 1 octombrie: engleza, germana si desen o data/saptamana si karate, dans sportiv si teatru de 2 ori/saptamana. Toate sunt cu 10 Ron/ora. Noi l-am inscris la karate, in ideea ca mai multa miscare nu strica. La semi se fac si temele, dar deocamdata n-a avut, asa ca s-au jucat pe acolo si au iesit in curte unde au jucat fotbal si un joculet gen mima, din cate mi-am dat seama din descriere. Cei mai mari au avut si teme, asa ca a fost si o perioada in care au trebuit sa stea in liniste si a desenat si el ceva intr-un caiet.
Pentru semi-internat sunt 2 sali de clasa pentru teme si alte activitati dintr-astea si inca o sala, un fel de hol mai mare, unde se pot juca, au jocuri, lego, DVD-uri etc.

Masa e separata de semi-internat. Se face un contract cu firma care pregateste masa (au bucatarie acolo) si fiecare copil primeste o carteluta-calendar pe care se bifeaza ziua in care a mancat si se scrie suma. In ficare zi e alt meniu din care fiecare isi alege ce vrea si se plateste lunar, in functie de cat a mancat. Un fel principal este 8 Ron, o ciorba/supa 5 Ron si o clatita 2 Ron. Mancarea arata bine si este buna, lui i-a placut. Am inteles ca mai mananca acolo si profesorii. Se poate lua masa in perioada 10.00 - 19.00, el merge pentru masa de pranz. Mi s-ar fi parut mai simplu cu o ora exacta si un meniu fix, ca la gradinita, dar asta este.

Cam asta ar fi rezumatul primei saptamani de scoala.
Una plus alta, sper sa fie bine. :-)

back in business

Au trecut destul de repede cele trei saptamani de vacanta...
Trecand peste ceva probleme de sanatate, raceli si enteroviroze, a fost bine si frumos. Ne-a placut si in vizita pe la bunice - pentru copii, strabunice - si la mare, la Nisipurile de Aur ("si apa de aur!" - Radu), unde ne-am balacit toti cu incantare. Cristi nu ar fi stat decat in apa, luand pauze doar pentru a manca pizza, inghetata, clatite si gogosi cu "ciocolata, vanilie, miere si sos de capsuni/zmeura", cum spunea ca vrea. In realitate n-a fost chiar asa, dar pe aproape. :-)

Piscina hotelului a fost un mare motiv de bucurie, bineinteles. Dimineata mergeam pe plaja, iar dupa-amiaza, la piscina, unde aveau si o zona mai putin adanca, pentru copii.
Intr-una din zile am facut o excursie pe litoralul bulgaresc, cu tinta precisa Nessebar, orasul vechi, de care am fost fermecati. Foarte dragut, intr-adevar.

De ieri am reinceput serviciul si, desigur, dieta, pentru ca am mai crescut cu 1 kg in vacanta. :-)
Copiii vor mai pleca cu parintii mei pe la rudele din partea tatalui meu (in N-V tarii), probabil maine ca sa aiba si ceva timp de stat si sa ajunga inapoi la timp pentru scoala si gradinita. Ca tot veni vorba, inca nu stiu cum ma voi/ne vom imparti in dimineata zilei de 14 septembrie (sau care-o fi pentru ca am auzit zvonuri cum ca s-ar putea sa inceapa ceva mai tarziu) intre scoala si gradinita.

LMA Radu!

La multi ani minunati dragul meu, baietel maaaaare, de 3 ani! :-)

Tortul inca nu e gata, dar asta e poza care va fi pe el, o s-o duc astazi la Agapitos, cofetaria de la care am comandat tort(uri) si pentru ziua lui Cristi. Yum-yum!
Tema petrecerii e, desigur, "Tomsigeli". :-) Avem farfurii mari si mici, fete de masa, pahare, ba sarbatoritul are si un tricou cu T&J.

In ultima vreme...

... copiii au fost plecati cu parintii mei in mini vacante la Busteni, Snagov si acum la Poiana, se intorc maine seara, am mai iesit la terase, am vazut filme, am citit, am adormit intr-o seara la ora 9, am jucat canasta, m-am intristat si m-am inveselit, m-am gandit, m-am razgandit si n-am reusit sa ma concentrez cum se cuvine asupra unui lucru (dar mai am timp), am facut bacalhau a bras (am mancat acum 2 ani la Lisabona si ne-a placut), dar a iesit altceva :-), am descoperit o pizza buna, le-am facut pasapoarte copiilor si am achitat 10 nopti la mare in Bulgaria, asa ca pe 19 august plecam la balaceala, sper sa fie frumos, am facut planuri si pentru o alta vacanta, mai la toamna, am fost la o nunta si la un parastas, a murit dna. Bujor :-( , tot n-am reusit sa tin dieta, de gimnastica nici nu poate fi vorba, am ajuns la niste concluzii si sunt ceva mai relaxata, ma pregatesc pentru ziua lui Radu, sunt ceva tulburari la serviciu, sunt curioasa cum se va termina asta, m-am bucurat pentru o prietena si m-am intalnit cu altele doua etc etc.

... si am descoperit un cantecel simpatic (si un film fain):

Dovlecei

Dupa ce am ramas uimita citind pe net o gramada de retete cu dovlecei (si sigur mai exista si altele) si dupa ce aseara am incercat o reteta noua care mi-a placut, m-am gandit bine si am ajuns la concluzia ca eu insami am facut cu manutele mele vreo 20 de retete cu dovlecei! OMG! Si nici nu-s vreo mare bucatareasa! Mi se par foarte multe, nu stiu daca mai exista vreo leguma (in afara de rosii, probabil) pe care s-o fi folosit la atatea feluri! Stiam eu ca-mi plac, ca sunt printre legumele mele preferate, dar nu mi-am dat seama ca situatia este chiar atat de grava! :-))
Si am de gand sa mai incerc vreo 6 retete din cele citite zilele trecute pentru ca sunau tare bine. :-)

De weekend

Am avut un weekend plin, dar frumos, m-am simtit in vacanta. :-)

Vineri am plecat direct de la serviciu sa caut cadou pentru prietenul vara-mii, S., a carui zi de nastere fusese marti, apoi m-am intalnit cu Emil si am mers impreuna la Bookfest unde am avut parte si de un concert al Alexandrinei. Dupa concert ne-am mai invartit putin printre carti, am si cumparat, normal si apoi am stat de vorba la o bere. :-) Pe la 9 seara am mers sa recuperam copiii si apoi acasa.

Sambata dimineata am facut bagajul copiilor care au plecat cu parintii mei la Busteni, am pregatit partial si bagajul nostru etc si, pe la pranz, am plecat la casa de vacanta a parintilor lui Serban, undeva intre Pitesti si Campulung, unde era petrecerea de ziua lui. E destul frumos acolo, pitoresc si relaxant, au mai fost si alti prieteni de-ai lor, s-au facut gratare, s-a mancat, s-a baut, s-a jucat canasta (cu remi) si table, s-a ascultat muzica, unii s-au balacit in piscina etc etc si a doua zi, duminica, ne-am trezit cand am avut chef! Mie nu mi s-a mai intamplat demult asa ceva, de obicei ma trezesc copiii mei cei faradesomndimineata. :-)

Duminica am mai lenevit prin curte, am mancat, printre altele, o gramada de cirese si visine si pe la 5-6 am plecat spre casa, unde a fost tot relaxant, ca doar eram (inca mai suntem) home alone!

6 ani si 6 luni

Astazi implineste Cristi 6 ani si jumatate! La varsta asta conteaza. ;-)

Multi ani traiasca, multi ani traiasca, laaaaa muuuuulti aaaaaani!!!

Si ceva bun, deocamdata doar virtual. :-)

sursa

sursa

Street Delivery

Ieri am fost la Street Delivery cu Cristi si Radu. A fost frumos, am vazut care e treaba cu olaritul (deocamdata ne-am multumit sa privim fascinati), cu facutul de bratari si coliere, au pictat, s-au jucat cu plastilina, au scris cu creta colorata, am baut fresh de portocale facut sub ochii nostri (Cristi - "aici parca e la piata" :-)), limonada cu frunze proaspete de menta (Cristi - "nu vreau cu verdeata!!!") etc.
Daca tot am ajuns langa parcul de la Icoanei, am tras o tura si pe la locul de joaca de acolo.

M-a distrat tare o parte din conversatia lui Cristi cu o tipa care ne-a invitat sa ne jucam cu plastilina si acuarele...

Ea, povestindu-mi ceva: ... esti din Bucuresti?
Eu: da
Cristi, intervine in discutie: dar tu de unde esti?
Ea: din Targu Mures.
Cristi: si ce limba se vorbeste acolo?
Ea (haha): romana... si maghiara, dar nu stiu maghiara, mi-ar fi placut sa stiu.
Cristi: nici eu...eu stiu doar romana si engleza.
Ea: ...si? n-ai vrea sa inveti inca o limba? poate franceza?
Cristi: ba da... stiu foarte putin franceza: doar "bonjour" si "ratatouille".
:-))
(in tot acest timp, Cristi modela de zor plastilina, fara sa se uite la interlocutoare)

Eu m-am ales cu o bratara din margele facuta de Cristi (l-a ajutat si Radu putin, a pus si el o margica) pe care am avut voie s-o luam acasa dupa ce a fost gata si pe care o port chiar acum. :-)

Ce mai citeste omu'

In ultima vreme am mai citit...si n-am de gand sa dau detalii despre subiecte, n-am rabdare...

"Zazie in metrou" de Raymond Queneau. Hehehe, avand in vedere ca dl. Queneau a fost coleg cu Boris Vian (a carui "Toamna la Pekin" n-are nicio legatura cu toamna sau cu Pekinul), trebuia sa-mi imaginez de la bun inceput ca Zazie n-a fost nicicand in metrou. :-)
Am fost dezamagita de faptul ca Zazie nu era o tanara frantuzoaica fermecatoare ca Amelie sau Vianne - asa cum am crezut, indusa in eroare de poza de pe coperta (haha!) - ci o fetita dezghetata, dar cu niste apucaturi si, mai ales, un vocabulaaaaaar...
M-au enervat la culme cuvintele scrise legat, dar mi-am dat seama ca altfel chiar nu se poate reda cum se cuvine un anumit limbaj.
Trecand peste titlu, coperta si cuvinte legate :-), mi-a placut, eu gust genul asta de umor in care sunt spuse/sugerate sub o forma usurica - atat de usurica incat uneori nici nu-ti dai seama ;-) - lucruri foarte adevarate si nu usurele, iar situatiile create si unele personaje mi s-au parut foarte haioase.

"Ratacirile fetei nesabuite" de Mario Vargas Llosa, o poveste interesanta, captivanta, scrisa foarte frumos. Llosa mi-a lasat impresia ca scrie in mare masura din placerea de a scrie, nu numai pentru a transmite o poveste sau niste idei. Si se descurca de minune. :-)

Nici personajul principal al acestei carti nu mi-a placut, dar deloc, deloc, iar finalul m-a cam dezamagit...poate nu dezamagit, dar mi-a lasat o senzatie de nemultumire pe care inca n-am reusit s-o definesc. Ma mai gandesc la asta.

Cel mai interesant din povestea celor doi mi s-a parut faptul ca "baiatul bun" a tot intalnit-o pe "fata rea"/nesabuita ;-) prin toate colturile lumii, in diverse situatii si purtand diverse nume, total intamplator si aproape intotdeauna prin intermediul unui nou prieten - prilej de povesti despre persoane, locuri, situatii si mie-mi place asta, mai ales cand totul este prezentat cu atata maiestrie. :-) Asa am aflat mai multe detalii despre viata din Lima, Paris, Londra, Tokio si Madrid din anumite perioade, de ex. Chiar am perceput povestea de dragoste (ma rog, eu nu i-as spune chiar asa) ca un pretext pentru celelalte povesti, toate avand talcul lor. :-)

Trufe de ciocolata

Nu mai stiu cum s-a ajuns la asta, dar i-am promis lui Cristi zilele trecute ca vom face impreuna trufe de ciocolata, ceea ce s-a si intamplat, sambata. Ma rog, pana la urma le-am facut doar eu, dar le-am mancat impreuna, ele (nuuuuuu, nu eu! It wasn't me!!! :-)) fiind responsabile intr-o anumita masura de esecul dietei mele de saptamana trecuta.

Asadar, dupa cateva cautari pe net si prin reviste a unei retete multumitoare de trufe si in urma cautarii fara rezultat (nici efortul depus n-a fost mare, trebuie sa recunosc) a unui borcanel de frisca lichida, am ajuns la urmatoarea reteta:

- 400 g ciocolata amaruie
- 200 g smantana
- 100 g unt
- esenta de vanilie (cred ca mergea mai bine cu esenta de rom, dar n-am avut)
- cacao

Se fac foarte usor.
Am topit ciocolata rupta bucatele si untul intr-un bol, le-am amestecat bine, le-am lasat sa se raceasca putin si am adaugat smantana. Am amestecat, am gustat toti :-) si am bagat bolul in frigider. Dupa ce s-a intarit crema, am presarat cu cacao un fund mare :-), am facut bilute de ciocolata si le-am tavalit prin pudra fina.

Bilute maronii, dulci si bune, cam grele totusi, dar noua ne-au placut. Aratau ademenitor, cam asa:

sursa

Data viitoare ma gandesc sa incerc si altfel, de ex. sa pun vreo doua linguri de alune de padure maruntite...sau migdale sau ciocolata pentru topit sa fie una cu portocale sau cu menta (asta mai mult pentru mine) sau mai vad eu ce idei imi vin. Daca nu sunt pentru copii, cred ca merg si usor alcoolizate. ;-)

Submarine cu echipaj in ton

Saptamana trecuta am facut ceva bun de papa. Ma rog, am facut mai multe, dar acum ma refer la "submarinele cu echipaj in ton", adica dovlecei umpluti cu ton. Yum-yum!

Reteta: Isabela Cuisine: Submarine cu echipaj in ton

Au avut mare trecere nu doar la noi, astia mari :-), ci si la Cristi - Radu nu era acasa - care a trecut la portiile noastre dupa ce si-a dat-o gata pe a lui. Semn bun, o sa mai fac. ;-)

Diferit fara de reteta originala ar fi ca la umplutura am adaugat si miezul dovlecelului, ras, am pus mai mult usturoi, am folosit suc de rosii (facut de matusa mea) in loc de rosii si ca, inainte de a-i umple, am stropit dovleceii cu ulei de masline si i-am lasat putin, de capul lor, la cuptor. Ei, am umblat putin si la cantitati, adica am facut submarine din 3 dovlecei si 2 conserve de ton.
Dar in rest, la fel ca in reteta. :-)

Expozitie foto Rene Magritte

De-abia acum am aflat, total intamplator, dar trebuie musai sa ma duc!!! Bine ca n-am aflat dupa ce s-a terminat! :-)


http://www.mnar.arts.ro/

"FIDELITATEA IMAGINILOR. RENÉ MAGRITTE ŞI FOTOGRAFIA

Durata: 2 mai 2009 – 19 iulie 2009
Locatia: Muzeul Naţional de Artă al României, Sălile Kretzulescu

Muzeul Naţional de Artă al României în colaborare cu Delegaţia Valonia-Bruxelles la Bucureşti organizează în perioada 1 mai – 19 iulie 2009 expoziţia Fidelitatea imaginilor. René Magritte şi fotografia, eveniment înscris în cadrul Acordului de cooperare bilaterală între România şi Comunitatea franceză Valonia-Bruxelles pentru perioada 2008-2010.

Expoziţia cuprinde 59 de fotografii realizate de pictorul suprarealist René Magritte în perioada 1925 – 1955. Subiectele fotografiilor sale sunt îndeosebi familia şi prietenii, printre care scriitorii Louis Scutenaire, Paul Nougé, Marcel Mariën, Paul Colinet, Irène Hamoir şi, bineînţeles, soţia sa Georgette Magritte şi fratele său Paul.

Louis Scutenaire a fost cel care a constituit acest ansamblu de fotografii, pe care l-a prezentat în 1976 într-o expoziţie intitulată Fidelitatea imaginilor – aluzie la titlul tabloului Trădarea imaginilor pictat de Magritte în 1929, prin care artistul aminteşte faptul că imaginea unei pipe, chiar redată realist, într-o manieră aproape fotografică, nu este realitatea, ci o reprezentare.

Realizate cu un aparat Kodak obişnuit, în locuri alese intenţionat pentru banalitatea lor, fotografiile uimesc prin stranietatea compoziţiilor, prin punerea în scenă a personajelor. După cum evidenţia chiar Scutenaire, Magritte se amuza punând oamenii – soţia, prietenii - în situaţii inventate înainte de a-i fotografia, în acelaşi mod în care aranja elementele tablourilor sale pentru a crea o altă lume.

Complicitatea care îl unea pe Magritte de apropiaţii săi ridică probleme de atribuire a fotografiilor, deoarece nu întotdeauna declanşa el însuşi aparatul de fotografiat şi nici nu developa pelicula. Spre deosebire de Man Ray sau Paul Nougé, Magritte nu se arată interesat să exploreze posibilităţile tehnice ale acestui mediu de redare a imaginilor. Relaţia lui cu fotografia este mai degrabă ludică şi spontană.

O parte din fotografiile prezente în expoziţie au fost folosite de artist drept etape în elaborarea unor picturi. Magritte se foloseşte de fotografie pentru a imortaliza o idee, înainte de a o transpune în registrul pictural, creând astfel un „joc al ecoului” între versiunea fotografică şi pictură.

Alături de acestea, expoziţia conţine şi fotografii autonome, care nu au dat naştere unor realizări picturale, caracterizate însă de aceeaşi atmosferă de mister, de enigmă vizuală sau de scenetă burlescă pe care o regăsim în picturi."

Bicicleta cu cosulet

Mi-ar placea sa am o bicicleta, neaparat cu cosulet :-), cu care sa ma plimb din cand in cand...
Prima poza imi este cea mai apropiata pentru ca eu nu vreau sa ma plimb cu bicicleta pe camp, ci prin oras. Eventual prin unul din sudul Frantei. ;-) Si sa mananc bagheta cu blue cheese (ahem, fromage bleu ;) ) sa beau vin rosu si... sa vin pe jos acasa. :P

sursa

sursa

sursa

Recapitulare

(Aproape) nimic mai mult.

Aseara am terminat de citit "Olivia Joules si imaginatia hiperactiva" de Helen Fielding. Hm. Mi-a luat foarte mult s-o citesc. De fapt, de citit am citit-o in cateva zile, mai bine zis seri, dar cu mari pauze. Eu intrasem in vinerea aceea la Carturesti in cautarea unei carti usurele, ceva gen "The secret dreamworld of a shopaholic", funny, care are darul de a te destinde si binedispune. De asa ceva aveam nevoie in clipa aia, dar, surpriza neplacuta, alegerea facuta n-a fost potrivita cu ceea ce doream, motiv pentru care dupa primele pagini am pus-o deoparte pentru o vreme. Este o carte dupa care s-ar putea face lejer un film de actiune. O cheama Joules. Olivia Joules. :-) So, ziarista, calatorii, mister, senzatie, Al Qaeda, FBI, CIA, Los Angeles, Oscar, toale scumpe, fitze, droguri, femei frumoase, barbati frumosi, scufundari, Sudan etc.

Cam atat.

Inainte de asta am citit "Breakfast of champions" de Kurt Vonnegut. Well, mi-a placut, spune cateva chestii faine, e ironic fara a incerca sa fie subtil, ba chiar dimpotriva, mi s-a parut simpatica si existenta desenelor, dar, per ansamblu, nu m-am chiar dat in vant. Nu stiu de ce, dar ma asteptam la mai mult. Ma bucur ca macar am citit-o in engleza.

Cred ca o sa mai citesc ceva de el, dar nu stiu cand, momentan n-am chef.

Intrucat, din diverse motive, n-am fost o cititoare inflacarata (de carti :-)) in prima parte a acestui an, am ajus deja la ultima - de fapt, cronologic vorbind, prima - carte citita, "Padurea norvegiana" de Haruki Murakami. E o poveste frumoasa, calda, fermecatoare, pe parcursul careia am facut eforturi sa nu uit ca am de-a face cu niste japonezi si nu cu niste americani sau europeni. Si mi-a placut Midori. :-) Totul este destul de modern, aproape nicio legatura cu Japonia lui Kawabata, de ex.

Imi place cum scrie, ce scrie, mai vreau sa citesc, am prin casa mai multe carti de el si sunt pe lista cartilor "de citit neaparat".

Radu nazdravanu'

Radu are o perioada tare prolifica la facut prostioare, probabil ca majoritatea copiilor de varsta lui, 2 ani si fix 9 luni. :-) Imi amintesc ca nici Cristi nu era mai breaz, dar situatia era diferita (stateam acasa in perioada aia, era doar el etc) si faceam mai bine fata distractiei.

Bilantul weekend-ului:

• a spart un pahar
• a spart o cana
• a insirat jucarii peste tot
• a "furat" o lingura si a batut cu ea in tot ce-a apucat pana i-am luat-o
• l-a lovit pe Cristi cu o jucarie mare si destul de grea
• a facut crize cu tavalit pe jos - vreo trei
• a lasat urme de tricicleta cu noroi prin toata casa (urma sa fie spalata, dar a ajuns primul la ea)
• a varsat suc pe masa si pe jos
• a varsat lapte pe masa si pe jos
• a scos furtunul de scurgere de la masina de spalat in timp de functiona = apa de 2 cm in baie
• a pus dusul direct pe jos (eu iesisem din baie sa raspund la telefon) = apa de 1 cm in baie
• a derulat tot sulul de hartie igienica

Ieri, luni, a turnat (nicio greseala, stia exact ce face) iaurt in care pusese si putina apa pe Misu, bunica paterna.

In vacanta de Paste, pe langa diverse maruntisuri, a reusit sa darame televizorul matusii mele, televizor care n-a mai vrut sa mearga (intre timp a fost reparat, dar nu se stie cat o sa-l tina). A facut si Cristi asta pe la 1 an si 2-3 luni, dar macar tv-ul a continuat sa mearga. Si era al nostru.

Nu ma intorc bine cu spatele ca si face ceva. Pai, pana cand domle'? :-)

Carafe cu flori

Pur si simplu delicioase!

sursa foto

sursa foto

sursa foto

sursa foto sursa foto

Mda

Am dormit mult si, spre dimineata, am visat urat. Am avut trei vise, total diferite, dar din care m-am trezit speriata.
Din pacate, nici realitatea care a urmat n-a fost mai frumoasa. Asta e partea cea mai proasta.
Am nevoie de o injectie cu optimism, ganduri bune si fericire. Acum. Direct in vena.
Cum? Nu exista? Mda, ma gandeam eu ca nu poate fi atat de usor.

Vacanta

Cristi si Radu, impreuna cu parintii mei, pleaca astazi la Blaj, la matusa mea. De fapt, au plecat deja, am sunat la ai mei si nu mai sunt acasa. Cristi are vacanta, ceilalti trei calatori nu au program fix, asa ca, teoretic, sunt tot timpul in vacanta. Practic, nu-i deloc asa, eu stiu. ;-)
Mi-as dori si eu o vacanta, as pleca pe undeva, chiar si dupa ei la Blaj ar fi foarte frumos, insa nu am si distanta e cam mare pentru un simplu week-end prelungit. De ceva vreme am constatat ca nu am chef sa stau undeva un timp mai scurt sau egal cu cel de care am nevoie pentru drum. Avand in vedere ca la plecat ma mobilizez destul de usor si ca, daca as fi fost total de capul meu, m-as fi dus, chestia asta inseamna ca vreau sa stau cat se poate de mult acolo unde ma duc. :-) Daca ma simt bine, normal. Adevarul este ca-mi place sa schimb din cand in cand decorul si ca n-am mai facut-o demult.

Aseara am alergat prin magazine sa cumpar cadourile de Iepuras, care vor calatori si ele pana la Blaj si inapoi. Mi se pare cam ciudat sa petrec Pastele fara copii, inca nu m-am obisnuit cu ideea, dar incerc. Parca nici n-am chef sa pregatesc nimic - asta ar fi bine sa-mi treaca repede.

Una plus alta, cumva sunt si eu in vacanta si sper sa ma bucur de ea. Daca ma gandesc bine, as avea atatea de facut (nuuu, nu treaba sau alte chestii serioase!) ca nici nu stiu ce sa fac mai intai. :-)

Aventuri matinale

O dimineata de primavara cu cer noros si fara cafea. As dormi.

Prima senzatie ciudata a fost cand, ajunsa la metrou, mi s-a parut ca a trecut prea mult timp fata de momentul in care am iesit din casa. Erau vreo 6-7 minute in plus. Mi-am spus ca am lalait-o mai mult decat am crezut pana am iesit si probabil ca asa a si fost.
Cand am ajuns la serviciu, deja cam tarziu, am constatat ca lifturile nu mergeau. Biroul meu e la etajul 6.

Am aflat cu bucurie ca au intrat banii de salariu pe card si am coborat la bancomat sa scot bani. Introduceti pin-ul. Pauza. Nu mi-l aminteam. Am incercat o varianta, n-a fost buna. M-am sucit, m-am invartit, am mai incercat. Nimic. Ba da, cu ceva tot m-am ales, am blocat cardul. Uraaaa!!!
Am plecat la banca, noroc ca e o sucursala foarte aproape de serviciul meu. Nu, nu se poate sa va comunicam pin-ul, nu-l stim, dar putem sa va deblocam cardul, insa trebuie sa va amintiti pin-ul, pentru ca altfel trebuie sa faceti cerere pentru un card nou. Cat dureaza? A, 10 zile. Maxim.
Am stat o gramada sa fie gasiti la telefon cei de la carduri, timp in care, daca tot eram acolo, am fost rugata sa completez un chestionar, iar acum am cardul deblocat. Dupa ce am iesit din banca m-am repezit la bancomat sa incerc pin-ul pe care credeam ca mi l-am amintit. Ei bine, m-am inselat, asa ca mai am doua incercari si gata.

Dezamagita de noua incercare esuata, ma intorceam spre serviciu. Un tip de vreo 50 de ani, cu ochelari, pardesiu, tigara (imprumutata, dupa cum am aflat mai tarziu), o geanta pe umar si o sacosa jos, la picioare, m-a abordat in engleza. S-a plans ca este extenuat, ca i-au furat hotii toti banii, cardurile etc, m-a intrebat daca stiu unde este sediul brigazii antiteroriste sau cam asa ceva si m-a rugat sa-l ajut sa duca sacosica. Si eventual si cu ceva bani. :-) Spre surprinderea mea, m-am pomenit carand sacosica (noroc ca nu era grea) si conversandu-ma cu tipul. I-am explicat ca n-am cum sa-l ajut cu bani si i-am povestit patania cu pin-ul. Tipul, din UK, cum zicea, dar care arata mai degraba a italian, s-a aratat revoltat si a declarat ca Romania este o tara de hoti, ca nu stim sa cumparam si sa vindem, ci numai sa furam, ca-i este rusine ca este "human" si mi-a marturisit ca el, impreuna cu niste prieteni, au gasit solutia: bombe! Bombe cu neutron peste tot, la televiziune, la guvern, colo, dincolo. Nu-mi venea sa-mi cred urechilor, asa ca l-am intrebat zambind daca glumeste. Nuuu, nu glumeste deloc! Si ma sfatuieste sa stau prin casa. Apoi a urmat un scurt interogatoriu: daca am masina (vor sa puna bombe si sub masini), sunt maritata, am copii etc. Am raspuns cuminte si corect si mi-a spus ca atunci sunt in siguranta. Cum asa? Pai bombele alea au darul de a curata atmosfera. (?!?) M-am bucurat ca eram totusi foarte aproape de serviciu asa ca am lasat jos sacosica, i-am urat drum bun si am intrat repede, repede.

Intre timp am aflat ca este posibil sa pot ridica banii de la ghiseul bancii, ca nu trebuie sa astept 10 zile pana la fericitul moment. Voi vedea cum sta treaba. Deocamdata am hotarat sa nu ma mai gandesc cateva ore la asta si apoi sa incerc din nou. Am nevoie chiar azi de bani.

...What next?

Cum bate Jamie Oliver snitelele

Ma rog, nu este vorba despre snitele, ci despre piept de pui cu parmezan, dar ideea este de aplatizare a pieptului de pui. Ca pentru snitele, nu?

Oricum, mi s-a parut tare funny Jamie cu tigaia lui. :-)

Child friendly "Earth hour"

Am anuntat-o si pe mama de eveniment, am stins lumina, televizorul, calculatorul si m-am straduit sa distrez copiii in asa fel incat sa nu se apuce sa aprinda lumina. Nu dorm de la ora 20.30 nici macar in week-end cand se culca mai devreme decat in restul saptamanii.

Pe drumul dintre parc si casa i-am povestit lui Cristi despre incalzirea globala, cauze ("Dar de ce e Pamantul bolnavior?!?"), ce ar trebui facut sa evitam una, alta, ca o sa stingem lumina etc. A fost incantat de idee, desi el gasise o alta solutie pentru problema asta: "O sa iau o racheta si o sa fuuuug pe alta planeta!!!". Pe una mai sanatoasa probabil, deh... I-am explicat ca nu e asa simplu, noi avem nevoie de oxigen si-n plus nu asta e atitudinea corecta, in fine...
Vine momentul stingerii luminii. Eu pregatisem lumanari, parfumate chiar :), totul ok. Cristi astepta cu interes, tati adormise (!), dar Radu a fost total impotriva! Proteste, scandal, tipete, tras scaunel sa aprinda lumina, fund de pamant, tot tacamul. Auzise si el povestea de pe drum, dar e clar ca-l lasase cat se poate de rece, lucru deloc de mirare la 2 ani si 7 luni. :-)
Atunci mi-a venit ideea salvatoare: felinarul!!! Si uite-asa, vreo jumatate de ora din "Ora Pamantului" am petrecut-o explorand prin casa, pentru ca a trebuit sa vedem tot (a fost musai sa aruncam o privire si in wc :D ) la lumina felinarului. Recunosc ca si mie mi-a placut, m-am simtit purtata inapoi in timp, in copilarie, cand mi s-a intamplat sa ma plimb cu un felinar in mana pe ulita unui sat de departe si era ca intr-o poveste. :) Desi e clar ca felinarul e mai ineficient decat o lanterna cand vine vorba de luminatul drumului sau de cautarea unui obiect pierdut pe sub pat (don't ask!), imi place muuult mai mult lumina nesigura si jucausa a felinarului decat cea clara si precisa a lanternei. Evident ca asta nu m-a impiedicat sa ma bucur ca un copil cand am constatat ca am lanterna la mobil. :D


...Dupa care i-am convins sa se culce. Aaaa, nu inainte sa suflam in lumanari, Cristi cu prea mult avant, asa ca acum au ramas urme de ceara rosie pe pervaz. :-)

sursa foto

Ciudat

Ciudat, dar, mergand in dimineata asta spre serviciu cu metroul, am avut tot timpul senzatia ca merg in cealalta directie, in directia gresita. Cum nu pot spune ca nu-mi doream deloc sa ajung la serviciu, trebuie sa fi fost altceva...
Oare ce?

P.S. Fara legatura. Am vazut zilele astea ca au aparut si florile mele preferate de primavara, narcisele albe. :-)

sursa foto

I vote Earth!

Vreau sa particip si eu!
http://www.earthhour.org/about/ro:ro

Why would I want to do a thing like that?

"Choose life. Choose a job. Choose a career. Choose a family. Choose a f****** big television, Choose washing machines, cars, compact disc players, and electrical tin openers. Choose good health, low cholesterol and dental insurance. Choose fixed - interest mortgage repayments. Choose a starter home. Choose your friends. Choose leisure wear and matching luggage. Choose a three piece suite on hire purchase in a range of f****** fabrics. Choose DIY and wondering who you are on a Sunday morning. Choose sitting on that couch watching mind-numbing sprit-crushing game shows, stuffing f****** junk food into your mouth. Choose rotting away at the end of it all, pishing you last in a miserable home, nothing more than an embarrassment to the selfish, f*****-up brats you have spawned to replace yourself. Choose your future. Choose life... But why would I want to do a thing like that?"
(Trainspotting )

Olimpiadele Comunicarii

Total intamplator, astazi am aflat cu incantare despre un concurs foarte interesant din punctul meu de vedere, Olimpiadele Comunicarii. Laudabila initiativa nu este taman noua, am citit ca prima data s-a organizat in 2001, sub un alt nume. Am rasfoit putin site-ul, m-am uitat la prezentarile unor echipe castigatoare din anii trecuti (si mai vreau :-)) si-mi pare tare rau ca este doar pentru studenti pentru ca mi-ar fi placut si mie sa particip la asa ceva. Too late. Adevarul este ca nici daca as fi aflat de la bun inceput de el, situatia n-ar fi fost alta, terminasem deja studiile. :-)
Oricum, nu ma opreste nimeni sa-mi incerc puterile cu temele de acolo, chiar daca voi fi (aproape) singurul meu evaluator. Ca exercitiu, merge si asa. Timp sa am. M-am gandit si am ajuns la concluzia ca m-as fi inscris la proba de Relatii Publice.

Happy St. Patrick's Day!

La multi ani tuturor irlandezilor si neirlandezilor care sarbatoresc astazi alaturi de ei!

Parada din 2008 (inca eram acolo :-))

Week-end plin

Am avut un week-end plin, dar, cum n-a fost vorba decat in mica masura de activitati domestice, e de bine. :-)

Week-endul meu incepe de vineri pentru ca am zi scurta. ;-) Asa ca am plecat pe jos de la serviciu si am umblat pret de vreo trei ore in sus si-n jos. Am trecut pe la Hanul cu Tei unde cred ca gasesti cam orice vrei daca ai chef de desenat, pictat si altele asemenea si am cumparat un bloc de desen, creioane si ascutitoare, apoi am mai cascat gura prin magazine, mi-am cumparat un sarafan dragut, am luat bilete la Odeon la "Epopeea lui Ghilgamesh" si m-am mai invartit pe la Carturesti si Diverta de unde am cumparat cadouri pentru copiii unor prieteni la care urma sa mergem duminica, la ziua fetitei. Apoi am mers la ai mei, am recuperat copiii si am ajuns, intr-un final, pe la 8 seara, acasa.

Sambata am fost cu copii la "Povesti la Carturesti". A fost dragut, iar actrita de la Ion Creanga si-a facut foarte bine treaba in pofida galagiei facute de copii. :-) A citit doua povesti de Creanga, "Fata babei si fata mosului" si "Punguta cu doi bani". Copiii, neasteptat de multi si, fireste, vorbareti. :-) Comentau - "stiu povestea", "liniste" , "nu-i asa, eu stiu ca..." - interveneau sa povesteasca, isi puneau pernutele si taburetii in cap etc etc. Cred ca este o adevarata provocare sa le captezi atentia, dar, povestitoarea s-a descurcat destul de bine, dupa cum spuneam. Lui Cristi i-a placut, insa Radu s-a cam plictisit si era cat pe-aci sa adoarma. S-a servit ceai, rosu si bun, iar mie mi-a prins chiar bine pentru ca de cateva zile imi da tarcoale o raceala.
Apoi am mers, de data asta fara copii, la "Slumdog millionaire", filmul care a luat nu stiu cate Oscaruri anul asta. Interesant, mi-a placut, un film viu, vorba unei prietene a mamei cu care m-am intalnit in sala. Dar luuuung (macar nu si plictisitor) si galagios, am iesit ametita de acolo. Spre deosebire de alte filme care au luat Oscarul, eu zic ca asta merita vazut. Pe la 6 dupa-amiaza am ajuns acasa, unde au urmat activitati domestice si artistice. :-)

Duminica am fost la ziua Teodorei, a fost frumos, multa lume, multi copii, in general placut si relaxant. Mai putin momentul in care Cristi s-a batut cu baietelul gazdelor. Huh! Culmea, nici Cristi si se pare ca nici Vlad nu sunt batausi de felul lor. Dar, no, se mai intampla si d-astea, ce sa faci?
Seara, acasa, mi-am amintit, ca uitasem, ce copil suparacios la joc am! Am jucat cu Cristi "Nu te supara frate" (bruiati in toate felurile de Radu) si a facut ca trenu' cand a pierdut. Bine ca am terminat la egalitate, ca nu stiu cum iesea altfel. Jeez...

Fleetwood Mac

Azi, fara un motiv anume, Fleetwood Mac. :-) Doar cu Peter Green.

Black magic woman











...si asa mai departe. ;-)

Semn ca e baiat mare!

Stiam ca stie sa citeasca, doar am contribuit si eu cumva la asta, dar...
Azi dimineata, cand ma pregateam sa ies din baie, a intrat Cristi tinand in mana ultimul numar al revistei Pipo, proaspat cumparata de la gradinita. Fara o vorba, s-a asezat tacticos pe wc si a inceput sa citeasca. Am zabovit putin cu gura cascata - nu ma asteptam sa-l vad in postura asta atat de devreme - asa ca s-a oferit sa-mi citeasca si mie. :-) Am ascultat putin, dupa care am hotarat s-o lasam pe diseara, pentru ca vom avea mai mult timp. Dar nu in baie, acolo citesc singura. :-)

Tom Degetel

Sambata am fost cu Cristi la Tandarica, la "Tom Degetel" si pentru mine a fost o surpriza foarte placuta. Nici vorba de teatrul clasic de papusi de care ma temeam (nu mi-a placut niciodata!), a fost cu actori in carne si oase, mai putin micul Tom care era manuit de un ventriloc si, normal, animalele. Mi-a placut cum a fost prezentata povestea, jocul actorilor, muzica, decorul, costumele, luminile, ce sa mai, mi-a placut tot! Poate ca am avut noroc si am nimerit bine, dar Cristi a mai fost cu gradinita la "Punguta cu doi bani" si la "Pacala" si spune ca i-au placut si alea. Motiv sa prind curaj sa mai incercam. :-)
Sonorizarea este foarte buna, lucru absolut necesar de altfel, pentru ca s-a auzit pe tot parcursul spectacolului un zumzait continuu. La inceput am tot asteptat sa dispara, dar, dupa o vreme, m-am obisnuit cu el, mai ales ca si Cristi s-a implicat in poveste si le striga din cand in cand actorilor cate ceva, la unison cu ceilalti copii. De ex., i-au ajutat pe parintii lui Tom sa-l gaseasca, "Tom e in oala cu budincaaaa!!!". :-)

Pe langa spectacol, am fost placut impresionata si de cum e aranjata sala si de drumul spre sala, podul, copacii etc si de faptul ca erau cantecele pentru copii (in engleza) inainte si dupa spectacol.

La plecare, Cristi m-a mustruluit pentru ca n-am avut si noi flori deoarece ar fi vrut sa le dea vrajitorului si lui Tom. :-) I-am promis ca data viitoare vom lua flori si el va alege cui sa le ofere.

Don Quijote

Pe 1 martie am fost la National, la "Don Quijote", cu Dan Puric. Este un spectacol frumos, in care dansul, muzica si culoarea spun tot, cuvintele devenind de prisos. Puric si trupa de baieti si fete au fost minunati. Mie mi-a placut, merita vazut.

...Dar eram trista si obosita si resemnata si, din pacate, n-am reusit sa ma bucur si sa savurez. Inca nu mi-a trecut...

Uraaaa!!!

Cristi e inscris la scoala, Cristi e inscris la scoala, tralalalalaaaaalaaaaaaaa!!!

Sunt foarte bucuroasa ca s-a rezolvat, aveam cumva emotii pentru ca am auzit tot felul de povesti despre cat e de greu sa inscrii copilul la scoala, mai ales ca nu noi, ci parintii mei sunt cei care locuiesc in circumscriptia scolii. Dar, se pare ca e suficient, retinerile sunt minime, mai ales ca tata il va lua pe Cristi de la scoala. Practic e inscris, a vorbit tata cu directorul si totul e ok.
Am optat si pentru invatatoare, pentru cea recomandata de directoarea gradinitei la care merge acum Cristi (si la care vreau sa mearga si Radu din toamna). Sper sa fie bine.
In aprilie se termina inscrierile si dupa 16 iunie, cand se termina scoala, ne vor suna sa ne spuna cum trebuie sa arate uniforma si de unde putem s-o cumparam.
Parca nu-mi vine sa cred ca deja am copil de mers la scoala. :-)

Sa fie intr-un ceas bun pentru ca este un pas important!

Poftiti in arena!

Ieri am fost la circ toti patru si a fost frumos, ne-a placut. Putin cam lung spectacolul (2 ore plus pauza) pentru copii, asa ca au mai comentat pe parcurs ca vor acasa, dar a fost ok.

O vreme m-am simtit ca la teatru, pentru ca noul spectacol, numit "D'ale bibicilor lui Caragiale", pune in scena trei dintre piesele acestuia: "O noapte furtunoasa", "O scrisoare pierduta" si "D'ale carnavalului", care sunt jucate chiar de actori cunoscuti, Manuela Harabor, Anca Sigartau si altii. Pacat ca sonorizarea n-a fost prea buna, iar copii nu prea se ar
atau interesati. Dar trebuie sa fie si pentru parinti ceva, nu? :-) Costumele erau in concordanta cu tematica, asa ca era plin de rochite lungi, specifice perioadei caragieliene, de umbrelute dantelate si de jobenuri. :-) Totusi, dupa maxim jumatate de ora, teatrul a parasit arena si s-a refugiat pe trei mici scene amenajate in partile laterale (sus), fiind in atentia publicului mai ales in perioadele in care se schimba decorul in arena.
Dresura de animale n-a fost foarte spectaculoasa, in sensul ca eu ma asteptam sa vedem si tigri si elefanti si am vazut doar catei, porumbei, pauni, capre, cai si o foca. Dar au fost toti tare draguti, s-au descurcat bine, iar copiilor le-a placut. Au fost foarte interesati si de meniul focii care a mancat o gramada de pestisori. :-)
Acrobatiile au fost foarte bune, adevarate spectacole, ne-au placut mult. Copiii au fost in mod special entuziasmati de un numar cu pirati :-), care, printre altele au dansat si facut acrobatii si cu ceva gen faclii. Evident, flacarile alea i-au fascinat. Celelalte numere de acrobatii au fost unul cu "statui" (toti erau dati cu bronz din cap pana-n picioare), balet (cu tutu-uri, muzica clasica si tot tacamul), inclusiv balet aerian pentru ca protagonistii s-au mai si inaltat si au facut numere gen "trapez" si dansuri mexicane cu panglici si coarde cu bile. Mie mi-a placut foarte mult numarul de balet, a fost foarte frumos.
Pe la inceput a fost si un numar de patinaj, care a fost prezentat ca fiind un spectacol pentru bibicii, duduitele si mangafalele iesite seara la Union. ;-) Erau si ei in arena, se relaxau la o halba de bere si priveau spectacolul. Tot la inceput au mai fost dansuri-acrobatii intr-un decor tematic, "bibicesc" :-) si un scurt numar de cabaret.
Lui Cristi i-au placut mult si clovneriile, ma asteptam de altfel, iar Radu s-a uitat mai degraba nedumerit decat amuzat la ele. Au fost dragute, mai ales un numar cu doua albinute pugiliste la un meci de box aerian care s-a terminat cu o bataie cu frisca. :-)
Clasica fanfara a lipsit, dar, pe mine una, nu m-a deranjat deloc.
In final, toti am decis ca ne-a placut si ca mai vrem.
Inca regret ca n-am reusit sa ajungem la spectacolul dinaintea astuia, Padurea fermecata, dar, cum nu ne putem intoarce in timp, asteptam cu interes urmatorul spectacol. :-)

Toata lumea rade, canta si danseaza!

Si scrie!

Probabil ca inca si pe hartie, dar cu siguranta la calculator. Nu ma gandesc acum la scriitori, ci la tot omu' care stie sa scrie si sa tasteze si vrea sa se exprime si in scris.
Pe net, de exemplu, scrie oricine are timp si chef. Toata lumea care se respecta si are net forumeste, blogareste, trimite e-mailuri etc. Macar putin, in functie de timpul disponibil. Totul e gratis (in afara de abonamentul la net, desigur) si la indemana. Pac-pac! In maxim 10 minute ai blog. In cel mult 5, esti membru pe un forum. Si tot asa. Tot ce-ti ramane de facut este sa te apuci de scris. E usor si la indemana - tentatia e mare.

Natural, toti avem ceva de spus, ceva de comentat vis-a-vis de ceea ce este in afara si inauntrul nostru la un moment dat si de ce nu ne-am asterne si in scris parerile, gandurile, trairile? Poate ai chef sa vorbesti cu cineva si n-ai cu cine in clipa aia? Nu-i nimic, scrii despre asta si macar asa, te descarci. Si, cine, stie, poate mai tarziu o sa-i si arati cuiva ce-ai scris. Fie si doar tie, cel de peste cateva luni, un an sau mai mult. :-)
Toti gandim - sa scriem despre ce, poate asa, gandurile se cristalizeaza si capata mai multa claritate.
Toti avem amintiri pe care vrem sa le pastram, pentru mai multa siguranta, si in afara memoriei noastre personale.
Multi avem si chef de socializat. Avem intrebari si raspunsuri. Bucurii si suparari. Hobby-uri si diverse interese. Fotografii pe care vrem sa le aratam lumii.
Sau, pur si simplu, avem chef de batut campii (si) in scris. :-)

In plus, pentru cei care au stil si apetenta pentru scris asta este un mod de a avea public fara toata agitatia aferenta publicarii clasice (absolut necesara in cele din urma, acolo unde este cazul). Un mod de a testa publicul, de a-si da seama de plusurile si minusurile scriiturii sale in ochii cititorilor.

Indiferent de motive, lumea scrie si iar scrie. E ceva rau sau nelalocul lui in asta? Normal ca nu. Era doar o constatare. :-)

Eu una nu m-as fi apucat de vreun jurnal sau orice altceva pe suport de hartie pentru nimic in lume, dar asa... Dar asta probabil si pentru ca eu sunt mai degraba in tabara cealalta, cea a cititorilor. :-)

Cum se fac gemenii?

Am primit pe mail si mi s-a parut dragut. :-)

Asadar, cum se fac gemenii? Nimic mai simplu! :-)

Bucurii

Sunt bucuroasa!

Maine se implinesc doua saptamani de cand Cristi a fost operat de polipi - nu prin metoda traditionala, ci prin una relativ noua, mai putin invaziva, numita coblatie - si astazi trebuie sa mergem la control. Inainte de asta insa, trebuia facuta o noua audiograma si l-am rugat pe tata sa-l ia mai devreme de la gradinita (de-abia de ieri a reinceput sa mearga pentru ca a trebuit sa stea acasa o vreme dupa operatie) si sa-l duca s-o faca. In timp ce, cu cateva zile inainte de operatie avea ambele urechi infundate si auzul destul de afectat (otita seroasa), astazi, doamna care face audiograma a zis ca auzul lui e normal, adica aude la fel de bine ca oricine altcineva. Uraaaa!!!
Sa dea Domnul sa se fi rezolvat problema pentru ca deja este mai bine de un an de cand am mers cu el la doctor si vreo jumatate de an de cand a facut tot felul de tratamente, dar fara rezultat.
Era vizibila imbunatatirea, noi, cei ai casei, inclusiv bunicii, am constatat ca aude si respira mai bine, la fel si educatoarele, dar asta este o confirmare oficiala. :-)
Sa vad ce zice si doamna doctor diseara.

P.S. Inca un motiv de bucurie: dupa esecurile din ultima vreme la cumparat bilete la teatru - pentru noi la National la "Don Quijote" si pentru Cris la Tandarica la "Tom Degetel" - am reusit sa cumpar bilete la circ pentru 15 februarie, ora 15. Ce simpatic suna, pe 15 la ora 15. :-) Vom merge toti patru si sper sa ne placa.

Later edit: Gata, Cristi a terminat momentan cu doctorii! Este bine si in opinia doamnei doctor care l-a operat, asa ca totul este, din nou, asa cum trebuie. :-)
(Din pacate, Radu are febra...)

Rusinica!

Rusinica sa-mi fie!

M-am laudat oricui a avut rabdare sa ma asculte ca tin dieta, dar n-am reusit sa ma tin de treaba decat in primele 5 zile, in urma carora aveam 1 kg si 800 g mai putin si mai apoi inca vreo doua zile, asa ca, evident, la trei saptamani de la marele moment "taaa-naaa-naaaaa - ma apuc de dieta", n-am dat jos decat...800 g! Rasul lumii, nu alta! Pe de alta, parte, avand in vedere ce-am facut in zilele in care nu tineam dieta...thanks God ca sunt 800 g in minus si nu in plus. :-)

Asadar, cu forte proaspete, astazi o iau de la capat si de data asta sper sa ma tin, nu de alta, dar chiar e cazul!
Deocamdata o sa fie la fel, la bunul simt si respectand in linii mari principiile lui Montignac.

Meniul zilei:

- mic dejun: 1 mar verde; un iaurt Activia de baut cu fibre si cafea cu lapte
- pranz: branza telemea (foarte putin sarata), 2 rosii, 1 ardei gras si un iaurt mic cu fructe
- cina: supa de vitel (fara taitei si altele asemenea)
- gustare: 1 iaurt mic cu fructe

Imi urez succes si, mai ales, vointa! :-)

Alexandrina Hristov

In seara asta am descoperit-o pe Alexandrina Hristov si ma bucur pentru ca imi place mult. Super!




Nimic nu e ca tine
Fata merge pe jos

Expo-frigi

Iata cum arata ieri dimineata frigiderul nostru. Intre timp s-a mai imbogatit cu doua desene.
Descriere: diverse personaje din Ben 10.
Tanara speranta a picturii romanesti (si nu numai :-)) : Cristi, 6 ani si o luna.