M-a intampinat din prag, "Maaaaami, sa vezi ce am in ghiozdan! Dar sa-l deschizi cu grija pentru ca acolo sunt niste roboti maimuta invizibili...vreo 10 mii...si vreau sa nu iasa!"
Eu, amuzata: "De unde ii ai?"
El: "De la colegul meu X...eu i-am dat in schimb niste carti Bakugan."
Eu: "Tot invizibile, nu?"
El: "Nu! Doar maimutele sunt invizibile...de fapt, le poti vedea acasa, dar cu niste ochi speciali. Sunt de toate culorile, este si una mov la care trebuie sa fim foarte atenti pentru ca zgarie si cred ca si musca!".
Mama, care asistase la discutie in timp ce-mi punea ceva de mancare, a intervenit, cu gura pana la urechi: "Aaaaa, pai maimute dintr-astea invizibile iti pot da si eu! Uite, iti dau chiar acum una! Poftim, e rosie."
"Nuuuuu!!!", a sarit Cristi in sus, "nu rosie, rosie mai am!"
In acest moment am inceput sa rad de era sa ma inec cu mancarea. Hahaha...mi-a placut asta, ca mai avea una rosie in ghiozdan. Invizibila, dar totusi rosie. :-))
Si a continuat tot asa in seara respectiva si dupa ce am ajuns acasa si le-am dat drumul prin toata casa.
Daaaa, asadar, cam asa se fac afacerile in clasa I, dai niste carti vizibile pe niste maimute invizibile si mai esti si in culmea fericirii. :-))
Urmare: a doua zi Emil a ajuns mai devreme acasa si m-a sunat special sa-mi spuna ca maimutele, pe care Cristi hotarase dimineata sa le lase acasa (si-mi striga de la lift sa inchid repede usa ca sa nu iasa!), sunt bine, sanatoase. :-D
Imi amintesc ca si eu am facut afaceri de genul asta cand eram cam de varsta lui, de ex, am venit acasa cu o surpriza de guma (nici macar de guma n-am avut parte :-)) pe care am dat o triola. Imi amintesc si ca mama nu s-a prea bucurat. :-P
