Boddhi­sattva

Ieri ma gandeam (si scriam in blog) ca mi-ar trebui o vacanta, dar ca asta nu e posibil. Si-atunci mi-am amintit ceva si...ba da, e posibil. :-)

Mi-am amintit de "Incognito la Buchenwald", Eliade.

"— Dar nu înteleg ce-are a face Buchenwaldul cu Boddhi­sattva, adauga Marina.
Câtiva începura sa râda, tinereste, fericiti, cautându-si unul altuia privirea.
— Daca doamna ne asigura ca va fi discreta, sa-i spunem? îi întreba Ieronim.
— I-am spus deja esentialul, vorbi cel mai vârstnic din­tre ei.
Blonziu spalacit, cu mici pete rosietice pe obraz, era îm­bracat cu un palton vechi, mult prea lung pentru statura lui.
— Eu sunt Valerian si mi se spune ca sunt cel mai întelept, adauga. Ieronim s-a gândit la Boddhisattva pentru ca a voit sa detaseze problema libertatii din contextele în care a fost dezbatuta pâna acum — iudeo-crestin, existentialist, marxist — si s-o plaseze într-o alta perspectiva, într-o perspectiva noua. Si ca sa nu spuna de la început ca este noua, a camuflat-o sub un termen exotic: Boddhisattva... Asa este, Ieronim?
— Cam asa, raspunse Ieronim, zâmbind melancolic. Pen­tru ca, Doamna, continua întorcându-se catre Marina, noi, câtiva, am ajuns mai demult la concluzia ca numai prin tea­tru, adica prin spectacol (incluzând, evident, mimul, coregra­fia, corul), numai prin spectacol am putea izbuti sa aratam ca, desi conditionati si îngraditi din toate partile, noi, ca si contemporanii nostri din celelalte tari si continente, nu suntem asemenea soarecilor prinsi în cursa...
— Chiar daca cineva e gata sa ne stropeasca cu gaz si sa ne dea foc, adauga Valerian.
— Si va rugam sa pastrati aceasta imagine, interveni Fagadau, caci Buchenwald asta înseamna: locul unde oamenii au fost prinsi si carbonizati ca soarecii într-o cusca stropi­ta din belsug cu gaz... Iarta-ma, Ieronim, adauga. Acum, spu­ne înainte...
— Ar fi multe de spus, relua Ieronim. Dar daca, asa cum credem noi, numai spectacolul poate arata ca oamenii din zi­lele noastre nu sunt în situatia soarecilor prinsi în cursa, tre­buie sa precizam modalitatea libertatii de care dispun. Este evident, bunaoara, ca într-o situatie-limita, ca la Buchenwald, libertatea nu poate fi decât interioara. Asadar, aproape impo­sibil de verificat de ceilalti din jur. Pe de alta parte, acea li­bertate interioara absoluta nu se dobândeste usor. În fond, cu­cerirea ei este tot atât de dificila pe cât este cucerirea libertatii exterioare, bunaoara evadând dintr-o închisoare moderna..."

(...)

"— Lectia era prea simpla, de aceea mi-au trebuit doua luni ca s-o înteleg. Nu ma întrerupe, te rog, adauga precipitat, cu o brusca exaltare în glas. Ai vrut sa ne spui un lucru pe care, în ceea ce ma priveste, îl stiam de mult, dar nu facusem înca legatura cu petele de igrasie de pe zid. Ai vrut sa ne spui ca oricând si oriunde putem fi fericiti, adica liberi, spon­tani, creatori. Nu e nevoie de peisaje paradisiace, nici de pre­zente nobile si înaltatoare, de muzica angelica si celelalte. Aici, ca si oriunde în alta parte, oricând, în orice împrejura­re, daca stim cum sa privim, si întelegem, atunci..."