Aventuri matinale

O dimineata de primavara cu cer noros si fara cafea. As dormi.

Prima senzatie ciudata a fost cand, ajunsa la metrou, mi s-a parut ca a trecut prea mult timp fata de momentul in care am iesit din casa. Erau vreo 6-7 minute in plus. Mi-am spus ca am lalait-o mai mult decat am crezut pana am iesit si probabil ca asa a si fost.
Cand am ajuns la serviciu, deja cam tarziu, am constatat ca lifturile nu mergeau. Biroul meu e la etajul 6.

Am aflat cu bucurie ca au intrat banii de salariu pe card si am coborat la bancomat sa scot bani. Introduceti pin-ul. Pauza. Nu mi-l aminteam. Am incercat o varianta, n-a fost buna. M-am sucit, m-am invartit, am mai incercat. Nimic. Ba da, cu ceva tot m-am ales, am blocat cardul. Uraaaa!!!
Am plecat la banca, noroc ca e o sucursala foarte aproape de serviciul meu. Nu, nu se poate sa va comunicam pin-ul, nu-l stim, dar putem sa va deblocam cardul, insa trebuie sa va amintiti pin-ul, pentru ca altfel trebuie sa faceti cerere pentru un card nou. Cat dureaza? A, 10 zile. Maxim.
Am stat o gramada sa fie gasiti la telefon cei de la carduri, timp in care, daca tot eram acolo, am fost rugata sa completez un chestionar, iar acum am cardul deblocat. Dupa ce am iesit din banca m-am repezit la bancomat sa incerc pin-ul pe care credeam ca mi l-am amintit. Ei bine, m-am inselat, asa ca mai am doua incercari si gata.

Dezamagita de noua incercare esuata, ma intorceam spre serviciu. Un tip de vreo 50 de ani, cu ochelari, pardesiu, tigara (imprumutata, dupa cum am aflat mai tarziu), o geanta pe umar si o sacosa jos, la picioare, m-a abordat in engleza. S-a plans ca este extenuat, ca i-au furat hotii toti banii, cardurile etc, m-a intrebat daca stiu unde este sediul brigazii antiteroriste sau cam asa ceva si m-a rugat sa-l ajut sa duca sacosica. Si eventual si cu ceva bani. :-) Spre surprinderea mea, m-am pomenit carand sacosica (noroc ca nu era grea) si conversandu-ma cu tipul. I-am explicat ca n-am cum sa-l ajut cu bani si i-am povestit patania cu pin-ul. Tipul, din UK, cum zicea, dar care arata mai degraba a italian, s-a aratat revoltat si a declarat ca Romania este o tara de hoti, ca nu stim sa cumparam si sa vindem, ci numai sa furam, ca-i este rusine ca este "human" si mi-a marturisit ca el, impreuna cu niste prieteni, au gasit solutia: bombe! Bombe cu neutron peste tot, la televiziune, la guvern, colo, dincolo. Nu-mi venea sa-mi cred urechilor, asa ca l-am intrebat zambind daca glumeste. Nuuu, nu glumeste deloc! Si ma sfatuieste sa stau prin casa. Apoi a urmat un scurt interogatoriu: daca am masina (vor sa puna bombe si sub masini), sunt maritata, am copii etc. Am raspuns cuminte si corect si mi-a spus ca atunci sunt in siguranta. Cum asa? Pai bombele alea au darul de a curata atmosfera. (?!?) M-am bucurat ca eram totusi foarte aproape de serviciu asa ca am lasat jos sacosica, i-am urat drum bun si am intrat repede, repede.

Intre timp am aflat ca este posibil sa pot ridica banii de la ghiseul bancii, ca nu trebuie sa astept 10 zile pana la fericitul moment. Voi vedea cum sta treaba. Deocamdata am hotarat sa nu ma mai gandesc cateva ore la asta si apoi sa incerc din nou. Am nevoie chiar azi de bani.

...What next?