Sperietoare de porumbei

Anul trecut, cam pe vremea asta, ne-am pomenit ca o familie de porumbei isi face cuib pe balconul nostru. Omeni buni :), i-am primit, ba chiar am fost foarte grijulii sa nu cumva sa-i deranjam, n-am prea iesit pe balcon, le-am mai dat mancare etc. Deh, la inceput parea a fi ceva dragut.

Ei bine, pana la urma n-a fost chiar dragut, deoarece respectivii se simteau ca acasa in tot balconul, nu doar in cuibusorul lor si balconul devenise si casa si masa si toaleta etc. Yuck! Nici vorba sa poti iesi ca omu' in propriul balcon ca masculul (cred :D) sarea ca ars, venea bataios si zbarlit si pur si simplu maraia la tine, ca nu stiu cum sa numesc altfel sunetele pe care le scotea.
Well, not so nice anymore. Am hotarat totusi sa-i lasam in pace in continuare, ca, in fond, nu va dura o vesnicie situatia respectiva.

Pe cand credeam ca s-a terminat, adica puii erau mari si gata sa-si ia zborul, tzop, inca o familie de porumbei... si tot asa, pana am pus piciorul in prag si am zis ca enough is enough. Nu de alta, dar balconul incepuse sa arate infiorator, plin de toate cele, ca o hulubarie, ce sa mai!

Ne-am bucurat cand, spre sfarsitul verii, am reusit, finally, sa scapam de ei si ne-am promis sa nu lasam sa se repete figura.

De 2-3 saptamani, ce sa vezi? Iar bat porumbeii la geam, iar ne viziteaza balconul, se uita gales in jur si par hotarati sa se instaleze acolo pentru urmatorul sezon de pui. Noi ii fugarim, ei se intorc - chiar daca las geamul aproape inchis (totusi trebuie sa respiram si noi, nu?), isi fac cumva loc - si par din ce in ce mai determinati sa se instaleze. Probabil ca ouale sunt gata, gata sa iasa. :) Ok, ii inteleg, chiar mi-am propus sa studiez putin problema (adica, de ce nu-si fac porumbeii cuiburi prin copaci, ca toate pasarile normale?), stiu ca e plin de pisici pe langa bloc, dar, pardon, nu pe balconul meu, nu si de data asta.

Azi dimineata m-am trezit in gangurit de porumbei, am deschis un ochi si i-am vazut. Doi, nu stiu daca sunt mereu aceiasi, clar in cautare de locuinta noua, se plimbau prin balcon si cantau voiosi.
Ufff, not again! Astia chiar nu pricep mesajul!!! M-am ridicat si i-am fugarit. Am apropiat geamul de la balcon, dar nu chiar de tot. In cel mult 5 minute, erau inapoi.

Atunci, mi-a venit o idee. Cristi are o pisicuta care arata chiar ca una adevarata, marime, culori, atitudine :), tot. Numa' buna!
Asadar, m-am dus si am luat pisica din camera copiilor si, cu ea in brate, am miorlait si pus pe fuga porumbeii. Dupa care am asezat-o comod pe pervazul geamului de la sufragerie (da in balcon) pe post de sperietoare de porumbei. M-am gandit ca, daca au fost si oameni care au crezut ca pisica e cat se poate de adevarata, vor crede asta si porumbeii. ;)

Pana cand am plecat, n-au mai dat pe acolo. :)
Sper sa functioneze. ;)

Luna si iarna

Luna incet a rasarit.
Sus, pe dealurile sure, s-a vazut o minge. Si a cazut putina zapada.
Si a venit iarna.
Multe bunatati, pulpa, carnati, porc si alte bunatati. Insa Trici, soricelul cel neastamparat, s-a dus la casa lui Woofy si a furat porc, pulpa, carnati si alte bunatati.
- De ar avea si branza, isi spuse el.
Dupa ce fura, se duse acasa si acolo ce credeti ca gasi? Gasi alti soareci, ii vazu pe Blackie, Spotto, Brownie.
Si dupa ce gasi intreaga echipa, s-au pus pe jefuit. Si ce credeti ca gasira? Bani, spuse Spotto. Si a auzit politia. Si dupa ce plecara spre casa s-au intalnit cu politia.
Si i-a prins pe toti.
I-a dus la inchisoare.
Si toti din orasul Alandala au trait fericiti pana la adanci batraneti.

Cristian L., 15 martie 2010, Bucuresti

:))

Easter Egg Hunt (sort of)

Easter Egg Hunt. Hm. N-are legatura cu obiceiurile noastre de Paste, dar nu-i nimic, pare funny si potrivit pentru o casa cu copii. M-am gandit sa incercam si noi anul asta asa ceva, dar combinat cu o treasure hunt. Mi se pare mai interesant asa. E si Radu mai maricel si sunt sigura ca va intelege despre ce este vorba, iar Cristi poate citi singur indiciile. Ma rog, in paranteza fie spus, le putea citi el si anul trecut. ;)
Asadar, Easter Egg Hunt with a twist. :)
Cum nici n-am mai organizat, nici n-am mai participat la asa ceva, m-am apucat de cules idei de pe net si m-am mai gandit si eu la cate ceva.

Una, plus alta, am schitat un plan de bataie, tinand cont de faptul ca la noi totul se va petrece in casa, vor participa doar 2 copii si ca au varste relativ mici. O vanatoare haioasa, nu doar o simpla cautare, dar totusi fara complicatii inutile. Si, foarte important, nu vreau sa fie un concurs, asa cum este uneori egg hunt-ul.

- vor primi invitatii la vanatoare (de ex. pe cartonase colorate in forma de iepurasi/pui de gaina)
- indiciile vor fi sub forma de ghicitori (usoare)
- biletelele cu indicii vor fi bagate in oua din plastic goale (sper sa gasesc!)
- biletelul cu primul indiciu va fi lipit pe usa de la intrare
- fiecare indiciu va conduce spre un alt indiciu, premiul (oua de ciocolata, arts&crafts etc) va fi gasit doar la finalul vanatorii, nu in fiecare loc, ca sa nu le piara cheful pe drum ;)
- ultimul indiciu, de la care se ajunge la premiu, va fi sub forma de harta de pirati

Ar putea fi o idee ca fiecare sa aiba "vanatoarea lui", adica sa aiba fiecare ascunse indiciile in alta parte, iar cele ale lui Radu sa fie niste desene cu locul in care trebuie sa caute. Sau Radu sa aiba un Egg hunt traditional, trebuind doar sa gaseasca ouale ascunse prin casa.

Saaaaaau, sa aiba amandoi parte de cate o vanatoare cu indicii + una traditionala, dar la cea din urma, ca sa evitam treaba cu competitia, implicit un scandal (mai ales ca fortele nu sunt egale) sa aiba fiecare o misiune, gen, Radu trebuie sa gaseasca ouale rosii si Cristi pe cele verzi. Sau ceva de genul asta. Evident, ouale lui Radu vor fi puse in locuri mai accesibile.

Ma mai gandesc...dar cred ca ultima varianta imi surade, insa in zile diferite ca sa nu manance toata ziua numai ciocolata. :)

l.e. Am mai gasit o idee faina, dar poate data viitoare. :)

"For a new twist all together, try a night time Easter egg hunt. Find or decorate glow in the dark Easter eggs and hide them in the yard. Provide the kids with flashlights in addition to their baskets and have them search in the dark for their Easter eggs. "

Pumpkin soup

"Something was bubbling in the old white cabin.
What was in the cooking pot?..."
(sau castronel, dupa caz :P)

...Pumpkin Soup!

"(...) The best you ever tasted.
Made by the Cat who slices up the pumpkin.
Made by the Squirrel who stirs in the water.
Made by the Duck who scoops up a pipkin of salt, and tips in just enough. (...)"

In sfarsit, am facut si noi, nu doar pisica, veverita si rata, supa de dovleac. Promisesem demult. :)

Supa crema de dovleac:

- 1/2 dovleac placintar (butternut squash) de cca. 1 kg
- 2 morcovi
- 1 pastarnac
- 1/2 telina mica
- 2 cartofi
- 2-3 ardei copti (kapia sau gras, rosu)
- 1 ceapa mare
- 2 catei de usturoi
- unt
- ulei de masline
- lapte
- smantana
- patrunjel
- sare
- piper
- kaizer (optional)

Se curata si se taie legumele, se fierb, se paseaza cu blenderul, se adauga unt, ulei de masline, lapte, smantana, patrunjel, sare si piper (toate astea, dupa gust) si gata. Dovleacul poate fi si el copt, initial asa intentionam sa fac supa, dar n-am mai avut timp. Ardei aveam gata copti, de la mama. ;)
Intr-o tigaie se prajeste putin kaizerul taiat bucatele. Cand este gata supa, se adauga kaizerul si se serveste.

Ce am in geanta?

Am primit de la Mara o leapsa care ma invita sa spun ce am in geanta. Este un moment favorabil pentru ca mi-am schimbat geanta doar de vreo trei zile. Imi schimb destul de des gentile, in functie de culoare si, de fiecare data, profit de ocazie sa fac ordine prin ele. Asa ca, in acest moment, am o geanta relativ ordonata intrucat n-am apucat inca sa adun tot felul de nimicuri inutile (de ex. chitante de la cumparaturi).

Asadar, acum am in geanta (in ordinea in care le-am scos):

- chei - de acasa si de la ai mei
- portofelul meu
- portofelul lui E. (intamplator - l-a uitat acasa si m-a sunat sa-l iau eu)
- mobilu'
- ruj
- antinevralgic (o pastila)
- un plasture
- un nasture cazut de la haina pe care o purtam ieri
- gel pt. maini (dezinfectant)
- un pachetel de batiste de hartie, inceput
- (surpriza!) un pachetel de batiste de hartie, gol - cu ocazia asta l-am aruncat
- o umbrela
- un pix
- un creion (si nicio hartie, desigur :))

Dau leapsa mai departe oricui se nimereste pe aici, n-a luat-o deja si are timp si chef pentru asta. :)

Irish stew

Ianuarie a fost in bucataria noastra luna tocanitelor, a stew-urilor, a mancarurilor care necesita timp lung de coacere si care ne fac sa uitam de iarna de afara. Ma rog, n-a fost in totalitate vorba numai de slow cooked food, dar atatea "tocanite" n-am facut niciodata intr-un timp atat de scurt, mai ales ca e destul de munca si dureaza mult pana sunt gata. Partea buna e ca toate au avut mare succes la noi, cu mic, cu mare.
Tot ca un record, am facut si ciudat de multe supe-creme diverse, bine primite si astea, dar asta e alta poveste.
In tot cazul, vremea asta cere comfort food - oh, daaaaaa, intr-o seara am mancat mamaliga cu lapte, cum mai faceam in copilarie!

Revenind la tocanite, cea pe care am facut-o de doua ori - a doua oara portie dubla ;) - este (Guinness) Irish Stew, la care am folosit, in primul rand din comoditate, Silva bruna in loc de Guinness. Este o modificare minora si sunt sigura ca n-a adus nicio schimbare importanta gustului. Care e minunat. :)

Scriu aici reteta, asa cum am facut-o eu, ca sa n-o uit pt. ca mi-a (ne-a) placut ce-a iesit.

Din pacate, n-am poze, poate data viitoare. Pana atunci insa, am imprumutat una edificatoare.

sursa foto

Asadar, avem nevoie de:

- 1 kg carne de vitel (eu am facut o fixatie pt. pulpa)
- cca. 1 l supa de vitel/legume
- 4 morcovi *
- 2 buc. radacina de pastarnac *
- 1/2 telina *
- 2 cartofi *
- 2 cepe mari
- 1/2 capatana de usturoi
- 1 cutie Silva bruna ;)
- faina
- cimbru
- patrunjel
- sare
- piper
- nucsoara
- ulei

(*) toate legumele astea sunt de marime medie, nu mutanti si, de preferat, din piata.

Carnea se taie in bucati de 2 - 3 cm, se spala si se sterge. Fiecare bucata se da prin faina si apoi se prajeste usor in putin ulei, 1-2 minute pe fiecare parte.
Intr-o cratita, se calesc ceapa si usturoiul tocate, apoi se adauga carnea si supa si se dau in cateva clocote.
Se adauga legumele taiate bucati/rondele, ierburile, condimentele si berea si se da totul intr-un clocot. Berea face ceva spume la inceput, dar ii trece. ;)
Apoi se da cratita la cuptor, la foc mic, pentru cca. 1 ora si jumatate, pana scade sosul si carnea devine foarte frageda. Nu e nevoie sa se amestece pt. ca este suficient lichid ca sa nu se arda.
Se poate servi cu piure de cartofi sau cu cartofi la cuptor sau, pur si simplu, singura, de capul ei, cu paine proaspata.
Oricum, este delicioasa!

Poarta rochie!

Nu m-am omorat niciodata dupa fustite, rochite, fundite etc. Inca de mica, fara a fi genul de fetita-baietel, am preferat pantalonii, fiind, din punctul meu de vedere, categoric mai comozi. Asta nu inseamna neaparat ca stateam numai pe garduri sau prin copaci, desi mai faceam si d-astea. :)

De altfel, exista si pantaloni eleganti, nu doar sport.

Sunt deja ani buni de cand evit sa port rochii sau fuste, in principal din comoditate dar si din cauza ca o mare perioada de timp aveam tot timpul un carut de impins si mergeam zilnic prin parcuri, unde se impunea de multe ori sa alerg sau sa ma catar pe scari, tobogane etc. :) In aceste situatii, fusta ar fi prezentat o problema. Pentru mine, cel putin.
Iar clima irlandeza nu m-a facut sa-mi doresc sa port altceva decat pantaloni.

Am mai purtat fuste/rochii/sarafane, insa foarte rar, asta chiar si in ultimele doua veri petrecute in Romania, asadar calduroase si super calduroase. Am preferat, in continuare, pantalonii. De vara, subtirei, dar totusi...
Sunt deja aproape 3 luni de cand am purtat rochie, mai exact, sarafan si atunci a fost pentru un eveniment mai deosebit (de serviciu). A, pardon, am purtat si acum 10 zile, dar la o nunta, asa ca nu se pune pentru ca nu prea aveam de ales.

Long story short, m-am hotarat ca anul asta, dupa ce mai slabesc si se incalzeste cat de cat afara si da coltu' ierbii (ambele conditii esentiale!), sa incep sa port mult mai des fuste si rochii. Nu numai, desigur. :P

Presupun ca n-o sa dezvolt vreo fixatie asa cum mi s-a intamplat (in mod natural) cu pantofii, hainele de exterior si margelutele de tot felul, asa ca e safe. ;)

Si-n plus, imi place ideea, are ceva primavaratic in ea. :)

Scrumptious? :)

Sambata am gatit impreuna cu copiii: supa crema de rosii (cu cascaval) si mini cheese scones, care au fost foarte bune impreuna cu supa.

Cheese scones:

- 225 g faina

- 65 g unt

- 100 ml lapte

- 2 oua (1 pt. uns)

- 50 g cascaval ras

- praf de copt

- sare (eventual si piper)

Se amesteca faina cu praful de copt, sarea si piperul si apoi cu untul taiat bucatele. Se obtine o pulbere sfaramicioasa la care se adauga un ou si laptele si se amesteca (mai bine zis, framanta) bine, cu mana. Se aduga si cascavalul ras si se mai framanta putin. Se obtine o bila de aluat care se acopera cu folie de plastic si de baga in frigider vreo jumatate de ora.

Dupa care se scoate, se intind bucati de aluat cu un sucitor pudrat cu faina si se taie (cu un pahar, de ex.) cercuri de marimea dorita. Noi (de fapt, mai mult ei ;)) le-am facut mici, mici de data asta, dar, de obicei, sunt mai maricele, cam cat o chifla. Foaia de aluat nu trebuie sa fie subtire, ci de cca. 2 - 3 cm grosime.

Cercurile se aseaza intr-o tava unsa cu unt sau pe o foaie de copt (eu am uitat de ambele, dar nu s-a intamplat nimic rau), se ung cu oul batut si se dau la cuptor la foc potrivit pana sunt gata si ies de acolo scones. :)

Ta-daaaaaaaa!!! :)

Desigur, lucrurile n-au fost atat de simple pe cat par la prima vedere (desi sunt!), deoarece, pe langa diverse intamplari simpatice (de ex. Radu a spart oul exact langa castron :)), am pus mai mult lapte decat trebuia, asa ca am fost nevoita sa mai adaug si cascaval si faina ca sa pot face ceva cu aluatul ala. Ma rog, au iesit ok si asa.

Nu e pentru prima data cand se intampla asa ceva, acum 7 ani, cand am considerat ca a sosit vremea sa fac si eu cozonac si pasca pt. Paste, desi am hotarat sa fac doar jumatate din reteta de cozonac pe care o gasisem, am pus lapte cat pentru intreaga cantitate. Drept urmare, in cele din urma, am avut aluat de am avut cozonac si pasca si pentru dat cadou. Foarte bine, mai ales ca nu am de gand sa repet experienta cu cozonacul. ;-)

Inca e iarna

Deja credeam (speram?) ca s-a terminat cu iarna, dar iata ca nu. In dimineata asta aproape ca am fost spalata pe fata de ninsoare si chiar nu era nevoie!
Pentru mine este iarna cea mai serioasa din ultimii 7 ani si, desi imi place foarte mult cand ninge frumos, cu fulgi mari, de poveste si este totul alb, mi-a cam ajuns. Zilele trecute, cu dezghet si aparaie au fost cam neplacute. Iar despre zapada aia neagra de pe marginea drumului, nici nu vreau sa discut!

Soarele din ultimele doua zile m-a pacalit, facandu-ma sa cred ca, gata, incet, incet, vine primavara.
Am inceput sa ma gandesc la dimineti de primavara, la soare, pasarele, floricele, fluturasi, tarabe pline cu verdeturi proaspete etc. In legatura cu ultima imagine, aia prozaica :), recunosc ca, pe langa salate :P, planuiesc sa fac placinte cu buruieni (frunze de sfecla, leurda, ceapa verde si marar), in genul celor mancate in copilarie la bunicii din Satu Mare, yum yum.
Ieri am adulmecat cu nesat un manunchi de ceapa verde. :)

Dar, pana mai una, alta, inca este iarna, asa ca din cuptor a iesit aseara o minunata si de sezon varza a la Cluj, cu ceva elemente orientale (miez de nuca si nucsoara rasa). Am pus desupra, pentru aroma, putina slaninuta afumata, dintr-aia de la mama ei, nu din magazin. ;) Buna, buna.
Tot oarecum de sezon, alaltaieri seara am facut paste cu branza si kaizer, o adaptare a "laştilor cu branza (si jumari)" care vin tot din copilaria Satmareana, ca si placintele sus-amintite.
In alta ordine de idei, de la ferestrele noastre se vede foarte, foarte frumos iarna.
Iar week-endul trecut am fost la Sinaia, la nunta Simonei si se vedea taaaaare frumos si de la ferestrele camerei noastre de acolo. M-am amuzat gandindu-ma ca mie imi place iarna mai mult de pe geam si de la gura sobei, la povesti. ;) De fapt, imi place si pe afara, dar cu conditia sa nu-mi fie frig si sa nu ma ud. Da, da, se poate.

Dialoguri de week-end

Este la Jim Jam un desen animat cu un baietel mic si blond, numit Dougie care, la finalul fiecarui episod, doreste sa devina cand va fi mare, fie aviator, fie pompier, fie altceva, in functie de ce a facut interesant in ziua respectiva.

Drept urmare, intr-o seara, dupa ce Radu a decretat ca vrea sa devina scafandru, eram la povestea de la culcare si citeam "Pumpkin soup".
Inspirat de poveste, Cristi a hotarat: "Cand o sa fiu mare, o sa ma fac bucatar!"
Radu, nu se lasa mai prejos: "Cand o sa fiu... bucatar, o sa ma fac mare!"

**********

Cum te cheama? Soarbe zeama! Cum te striga? Mamaliga!

Cristi, catre Radu: "Cum te cheama?"
Radu: "Ladu."
Cristi: "Cum te striga?"
Radu, dupa o clipa de gandire: "Laaaaaduuuuu!!!"

***********