Pumpkin soup

"Something was bubbling in the old white cabin.
What was in the cooking pot?..."
(sau castronel, dupa caz :P)

...Pumpkin Soup!

"(...) The best you ever tasted.
Made by the Cat who slices up the pumpkin.
Made by the Squirrel who stirs in the water.
Made by the Duck who scoops up a pipkin of salt, and tips in just enough. (...)"

In sfarsit, am facut si noi, nu doar pisica, veverita si rata, supa de dovleac. Promisesem demult. :)

Supa crema de dovleac:

- 1/2 dovleac placintar (butternut squash) de cca. 1 kg
- 2 morcovi
- 1 pastarnac
- 1/2 telina mica
- 2 cartofi
- 2-3 ardei copti (kapia sau gras, rosu)
- 1 ceapa mare
- 2 catei de usturoi
- unt
- ulei de masline
- lapte
- smantana
- patrunjel
- sare
- piper
- kaizer (optional)

Se curata si se taie legumele, se fierb, se paseaza cu blenderul, se adauga unt, ulei de masline, lapte, smantana, patrunjel, sare si piper (toate astea, dupa gust) si gata. Dovleacul poate fi si el copt, initial asa intentionam sa fac supa, dar n-am mai avut timp. Ardei aveam gata copti, de la mama. ;)
Intr-o tigaie se prajeste putin kaizerul taiat bucatele. Cand este gata supa, se adauga kaizerul si se serveste.

Ce am in geanta?

Am primit de la Mara o leapsa care ma invita sa spun ce am in geanta. Este un moment favorabil pentru ca mi-am schimbat geanta doar de vreo trei zile. Imi schimb destul de des gentile, in functie de culoare si, de fiecare data, profit de ocazie sa fac ordine prin ele. Asa ca, in acest moment, am o geanta relativ ordonata intrucat n-am apucat inca sa adun tot felul de nimicuri inutile (de ex. chitante de la cumparaturi).

Asadar, acum am in geanta (in ordinea in care le-am scos):

- chei - de acasa si de la ai mei
- portofelul meu
- portofelul lui E. (intamplator - l-a uitat acasa si m-a sunat sa-l iau eu)
- mobilu'
- ruj
- antinevralgic (o pastila)
- un plasture
- un nasture cazut de la haina pe care o purtam ieri
- gel pt. maini (dezinfectant)
- un pachetel de batiste de hartie, inceput
- (surpriza!) un pachetel de batiste de hartie, gol - cu ocazia asta l-am aruncat
- o umbrela
- un pix
- un creion (si nicio hartie, desigur :))

Dau leapsa mai departe oricui se nimereste pe aici, n-a luat-o deja si are timp si chef pentru asta. :)

Irish stew

Ianuarie a fost in bucataria noastra luna tocanitelor, a stew-urilor, a mancarurilor care necesita timp lung de coacere si care ne fac sa uitam de iarna de afara. Ma rog, n-a fost in totalitate vorba numai de slow cooked food, dar atatea "tocanite" n-am facut niciodata intr-un timp atat de scurt, mai ales ca e destul de munca si dureaza mult pana sunt gata. Partea buna e ca toate au avut mare succes la noi, cu mic, cu mare.
Tot ca un record, am facut si ciudat de multe supe-creme diverse, bine primite si astea, dar asta e alta poveste.
In tot cazul, vremea asta cere comfort food - oh, daaaaaa, intr-o seara am mancat mamaliga cu lapte, cum mai faceam in copilarie!

Revenind la tocanite, cea pe care am facut-o de doua ori - a doua oara portie dubla ;) - este (Guinness) Irish Stew, la care am folosit, in primul rand din comoditate, Silva bruna in loc de Guinness. Este o modificare minora si sunt sigura ca n-a adus nicio schimbare importanta gustului. Care e minunat. :)

Scriu aici reteta, asa cum am facut-o eu, ca sa n-o uit pt. ca mi-a (ne-a) placut ce-a iesit.

Din pacate, n-am poze, poate data viitoare. Pana atunci insa, am imprumutat una edificatoare.

sursa foto

Asadar, avem nevoie de:

- 1 kg carne de vitel (eu am facut o fixatie pt. pulpa)
- cca. 1 l supa de vitel/legume
- 4 morcovi *
- 2 buc. radacina de pastarnac *
- 1/2 telina *
- 2 cartofi *
- 2 cepe mari
- 1/2 capatana de usturoi
- 1 cutie Silva bruna ;)
- faina
- cimbru
- patrunjel
- sare
- piper
- nucsoara
- ulei

(*) toate legumele astea sunt de marime medie, nu mutanti si, de preferat, din piata.

Carnea se taie in bucati de 2 - 3 cm, se spala si se sterge. Fiecare bucata se da prin faina si apoi se prajeste usor in putin ulei, 1-2 minute pe fiecare parte.
Intr-o cratita, se calesc ceapa si usturoiul tocate, apoi se adauga carnea si supa si se dau in cateva clocote.
Se adauga legumele taiate bucati/rondele, ierburile, condimentele si berea si se da totul intr-un clocot. Berea face ceva spume la inceput, dar ii trece. ;)
Apoi se da cratita la cuptor, la foc mic, pentru cca. 1 ora si jumatate, pana scade sosul si carnea devine foarte frageda. Nu e nevoie sa se amestece pt. ca este suficient lichid ca sa nu se arda.
Se poate servi cu piure de cartofi sau cu cartofi la cuptor sau, pur si simplu, singura, de capul ei, cu paine proaspata.
Oricum, este delicioasa!

Poarta rochie!

Nu m-am omorat niciodata dupa fustite, rochite, fundite etc. Inca de mica, fara a fi genul de fetita-baietel, am preferat pantalonii, fiind, din punctul meu de vedere, categoric mai comozi. Asta nu inseamna neaparat ca stateam numai pe garduri sau prin copaci, desi mai faceam si d-astea. :)

De altfel, exista si pantaloni eleganti, nu doar sport.

Sunt deja ani buni de cand evit sa port rochii sau fuste, in principal din comoditate dar si din cauza ca o mare perioada de timp aveam tot timpul un carut de impins si mergeam zilnic prin parcuri, unde se impunea de multe ori sa alerg sau sa ma catar pe scari, tobogane etc. :) In aceste situatii, fusta ar fi prezentat o problema. Pentru mine, cel putin.
Iar clima irlandeza nu m-a facut sa-mi doresc sa port altceva decat pantaloni.

Am mai purtat fuste/rochii/sarafane, insa foarte rar, asta chiar si in ultimele doua veri petrecute in Romania, asadar calduroase si super calduroase. Am preferat, in continuare, pantalonii. De vara, subtirei, dar totusi...
Sunt deja aproape 3 luni de cand am purtat rochie, mai exact, sarafan si atunci a fost pentru un eveniment mai deosebit (de serviciu). A, pardon, am purtat si acum 10 zile, dar la o nunta, asa ca nu se pune pentru ca nu prea aveam de ales.

Long story short, m-am hotarat ca anul asta, dupa ce mai slabesc si se incalzeste cat de cat afara si da coltu' ierbii (ambele conditii esentiale!), sa incep sa port mult mai des fuste si rochii. Nu numai, desigur. :P

Presupun ca n-o sa dezvolt vreo fixatie asa cum mi s-a intamplat (in mod natural) cu pantofii, hainele de exterior si margelutele de tot felul, asa ca e safe. ;)

Si-n plus, imi place ideea, are ceva primavaratic in ea. :)

Scrumptious? :)

Sambata am gatit impreuna cu copiii: supa crema de rosii (cu cascaval) si mini cheese scones, care au fost foarte bune impreuna cu supa.

Cheese scones:

- 225 g faina

- 65 g unt

- 100 ml lapte

- 2 oua (1 pt. uns)

- 50 g cascaval ras

- praf de copt

- sare (eventual si piper)

Se amesteca faina cu praful de copt, sarea si piperul si apoi cu untul taiat bucatele. Se obtine o pulbere sfaramicioasa la care se adauga un ou si laptele si se amesteca (mai bine zis, framanta) bine, cu mana. Se aduga si cascavalul ras si se mai framanta putin. Se obtine o bila de aluat care se acopera cu folie de plastic si de baga in frigider vreo jumatate de ora.

Dupa care se scoate, se intind bucati de aluat cu un sucitor pudrat cu faina si se taie (cu un pahar, de ex.) cercuri de marimea dorita. Noi (de fapt, mai mult ei ;)) le-am facut mici, mici de data asta, dar, de obicei, sunt mai maricele, cam cat o chifla. Foaia de aluat nu trebuie sa fie subtire, ci de cca. 2 - 3 cm grosime.

Cercurile se aseaza intr-o tava unsa cu unt sau pe o foaie de copt (eu am uitat de ambele, dar nu s-a intamplat nimic rau), se ung cu oul batut si se dau la cuptor la foc potrivit pana sunt gata si ies de acolo scones. :)

Ta-daaaaaaaa!!! :)

Desigur, lucrurile n-au fost atat de simple pe cat par la prima vedere (desi sunt!), deoarece, pe langa diverse intamplari simpatice (de ex. Radu a spart oul exact langa castron :)), am pus mai mult lapte decat trebuia, asa ca am fost nevoita sa mai adaug si cascaval si faina ca sa pot face ceva cu aluatul ala. Ma rog, au iesit ok si asa.

Nu e pentru prima data cand se intampla asa ceva, acum 7 ani, cand am considerat ca a sosit vremea sa fac si eu cozonac si pasca pt. Paste, desi am hotarat sa fac doar jumatate din reteta de cozonac pe care o gasisem, am pus lapte cat pentru intreaga cantitate. Drept urmare, in cele din urma, am avut aluat de am avut cozonac si pasca si pentru dat cadou. Foarte bine, mai ales ca nu am de gand sa repet experienta cu cozonacul. ;-)

Inca e iarna

Deja credeam (speram?) ca s-a terminat cu iarna, dar iata ca nu. In dimineata asta aproape ca am fost spalata pe fata de ninsoare si chiar nu era nevoie!
Pentru mine este iarna cea mai serioasa din ultimii 7 ani si, desi imi place foarte mult cand ninge frumos, cu fulgi mari, de poveste si este totul alb, mi-a cam ajuns. Zilele trecute, cu dezghet si aparaie au fost cam neplacute. Iar despre zapada aia neagra de pe marginea drumului, nici nu vreau sa discut!

Soarele din ultimele doua zile m-a pacalit, facandu-ma sa cred ca, gata, incet, incet, vine primavara.
Am inceput sa ma gandesc la dimineti de primavara, la soare, pasarele, floricele, fluturasi, tarabe pline cu verdeturi proaspete etc. In legatura cu ultima imagine, aia prozaica :), recunosc ca, pe langa salate :P, planuiesc sa fac placinte cu buruieni (frunze de sfecla, leurda, ceapa verde si marar), in genul celor mancate in copilarie la bunicii din Satu Mare, yum yum.
Ieri am adulmecat cu nesat un manunchi de ceapa verde. :)

Dar, pana mai una, alta, inca este iarna, asa ca din cuptor a iesit aseara o minunata si de sezon varza a la Cluj, cu ceva elemente orientale (miez de nuca si nucsoara rasa). Am pus desupra, pentru aroma, putina slaninuta afumata, dintr-aia de la mama ei, nu din magazin. ;) Buna, buna.
Tot oarecum de sezon, alaltaieri seara am facut paste cu branza si kaizer, o adaptare a "laştilor cu branza (si jumari)" care vin tot din copilaria Satmareana, ca si placintele sus-amintite.
In alta ordine de idei, de la ferestrele noastre se vede foarte, foarte frumos iarna.
Iar week-endul trecut am fost la Sinaia, la nunta Simonei si se vedea taaaaare frumos si de la ferestrele camerei noastre de acolo. M-am amuzat gandindu-ma ca mie imi place iarna mai mult de pe geam si de la gura sobei, la povesti. ;) De fapt, imi place si pe afara, dar cu conditia sa nu-mi fie frig si sa nu ma ud. Da, da, se poate.

Dialoguri de week-end

Este la Jim Jam un desen animat cu un baietel mic si blond, numit Dougie care, la finalul fiecarui episod, doreste sa devina cand va fi mare, fie aviator, fie pompier, fie altceva, in functie de ce a facut interesant in ziua respectiva.

Drept urmare, intr-o seara, dupa ce Radu a decretat ca vrea sa devina scafandru, eram la povestea de la culcare si citeam "Pumpkin soup".
Inspirat de poveste, Cristi a hotarat: "Cand o sa fiu mare, o sa ma fac bucatar!"
Radu, nu se lasa mai prejos: "Cand o sa fiu... bucatar, o sa ma fac mare!"

**********

Cum te cheama? Soarbe zeama! Cum te striga? Mamaliga!

Cristi, catre Radu: "Cum te cheama?"
Radu: "Ladu."
Cristi: "Cum te striga?"
Radu, dupa o clipa de gandire: "Laaaaaduuuuu!!!"

***********