Dovlecei

Dupa ce am ramas uimita citind pe net o gramada de retete cu dovlecei (si sigur mai exista si altele) si dupa ce aseara am incercat o reteta noua care mi-a placut, m-am gandit bine si am ajuns la concluzia ca eu insami am facut cu manutele mele vreo 20 de retete cu dovlecei! OMG! Si nici nu-s vreo mare bucatareasa! Mi se par foarte multe, nu stiu daca mai exista vreo leguma (in afara de rosii, probabil) pe care s-o fi folosit la atatea feluri! Stiam eu ca-mi plac, ca sunt printre legumele mele preferate, dar nu mi-am dat seama ca situatia este chiar atat de grava! :-))
Si am de gand sa mai incerc vreo 6 retete din cele citite zilele trecute pentru ca sunau tare bine. :-)

De weekend

Am avut un weekend plin, dar frumos, m-am simtit in vacanta. :-)

Vineri am plecat direct de la serviciu sa caut cadou pentru prietenul vara-mii, S., a carui zi de nastere fusese marti, apoi m-am intalnit cu Emil si am mers impreuna la Bookfest unde am avut parte si de un concert al Alexandrinei. Dupa concert ne-am mai invartit putin printre carti, am si cumparat, normal si apoi am stat de vorba la o bere. :-) Pe la 9 seara am mers sa recuperam copiii si apoi acasa.

Sambata dimineata am facut bagajul copiilor care au plecat cu parintii mei la Busteni, am pregatit partial si bagajul nostru etc si, pe la pranz, am plecat la casa de vacanta a parintilor lui Serban, undeva intre Pitesti si Campulung, unde era petrecerea de ziua lui. E destul frumos acolo, pitoresc si relaxant, au mai fost si alti prieteni de-ai lor, s-au facut gratare, s-a mancat, s-a baut, s-a jucat canasta (cu remi) si table, s-a ascultat muzica, unii s-au balacit in piscina etc etc si a doua zi, duminica, ne-am trezit cand am avut chef! Mie nu mi s-a mai intamplat demult asa ceva, de obicei ma trezesc copiii mei cei faradesomndimineata. :-)

Duminica am mai lenevit prin curte, am mancat, printre altele, o gramada de cirese si visine si pe la 5-6 am plecat spre casa, unde a fost tot relaxant, ca doar eram (inca mai suntem) home alone!

6 ani si 6 luni

Astazi implineste Cristi 6 ani si jumatate! La varsta asta conteaza. ;-)

Multi ani traiasca, multi ani traiasca, laaaaa muuuuulti aaaaaani!!!

Si ceva bun, deocamdata doar virtual. :-)

sursa

sursa

Street Delivery

Ieri am fost la Street Delivery cu Cristi si Radu. A fost frumos, am vazut care e treaba cu olaritul (deocamdata ne-am multumit sa privim fascinati), cu facutul de bratari si coliere, au pictat, s-au jucat cu plastilina, au scris cu creta colorata, am baut fresh de portocale facut sub ochii nostri (Cristi - "aici parca e la piata" :-)), limonada cu frunze proaspete de menta (Cristi - "nu vreau cu verdeata!!!") etc.
Daca tot am ajuns langa parcul de la Icoanei, am tras o tura si pe la locul de joaca de acolo.

M-a distrat tare o parte din conversatia lui Cristi cu o tipa care ne-a invitat sa ne jucam cu plastilina si acuarele...

Ea, povestindu-mi ceva: ... esti din Bucuresti?
Eu: da
Cristi, intervine in discutie: dar tu de unde esti?
Ea: din Targu Mures.
Cristi: si ce limba se vorbeste acolo?
Ea (haha): romana... si maghiara, dar nu stiu maghiara, mi-ar fi placut sa stiu.
Cristi: nici eu...eu stiu doar romana si engleza.
Ea: ...si? n-ai vrea sa inveti inca o limba? poate franceza?
Cristi: ba da... stiu foarte putin franceza: doar "bonjour" si "ratatouille".
:-))
(in tot acest timp, Cristi modela de zor plastilina, fara sa se uite la interlocutoare)

Eu m-am ales cu o bratara din margele facuta de Cristi (l-a ajutat si Radu putin, a pus si el o margica) pe care am avut voie s-o luam acasa dupa ce a fost gata si pe care o port chiar acum. :-)

Ce mai citeste omu'

In ultima vreme am mai citit...si n-am de gand sa dau detalii despre subiecte, n-am rabdare...

"Zazie in metrou" de Raymond Queneau. Hehehe, avand in vedere ca dl. Queneau a fost coleg cu Boris Vian (a carui "Toamna la Pekin" n-are nicio legatura cu toamna sau cu Pekinul), trebuia sa-mi imaginez de la bun inceput ca Zazie n-a fost nicicand in metrou. :-)
Am fost dezamagita de faptul ca Zazie nu era o tanara frantuzoaica fermecatoare ca Amelie sau Vianne - asa cum am crezut, indusa in eroare de poza de pe coperta (haha!) - ci o fetita dezghetata, dar cu niste apucaturi si, mai ales, un vocabulaaaaaar...
M-au enervat la culme cuvintele scrise legat, dar mi-am dat seama ca altfel chiar nu se poate reda cum se cuvine un anumit limbaj.
Trecand peste titlu, coperta si cuvinte legate :-), mi-a placut, eu gust genul asta de umor in care sunt spuse/sugerate sub o forma usurica - atat de usurica incat uneori nici nu-ti dai seama ;-) - lucruri foarte adevarate si nu usurele, iar situatiile create si unele personaje mi s-au parut foarte haioase.

"Ratacirile fetei nesabuite" de Mario Vargas Llosa, o poveste interesanta, captivanta, scrisa foarte frumos. Llosa mi-a lasat impresia ca scrie in mare masura din placerea de a scrie, nu numai pentru a transmite o poveste sau niste idei. Si se descurca de minune. :-)

Nici personajul principal al acestei carti nu mi-a placut, dar deloc, deloc, iar finalul m-a cam dezamagit...poate nu dezamagit, dar mi-a lasat o senzatie de nemultumire pe care inca n-am reusit s-o definesc. Ma mai gandesc la asta.

Cel mai interesant din povestea celor doi mi s-a parut faptul ca "baiatul bun" a tot intalnit-o pe "fata rea"/nesabuita ;-) prin toate colturile lumii, in diverse situatii si purtand diverse nume, total intamplator si aproape intotdeauna prin intermediul unui nou prieten - prilej de povesti despre persoane, locuri, situatii si mie-mi place asta, mai ales cand totul este prezentat cu atata maiestrie. :-) Asa am aflat mai multe detalii despre viata din Lima, Paris, Londra, Tokio si Madrid din anumite perioade, de ex. Chiar am perceput povestea de dragoste (ma rog, eu nu i-as spune chiar asa) ca un pretext pentru celelalte povesti, toate avand talcul lor. :-)

Trufe de ciocolata

Nu mai stiu cum s-a ajuns la asta, dar i-am promis lui Cristi zilele trecute ca vom face impreuna trufe de ciocolata, ceea ce s-a si intamplat, sambata. Ma rog, pana la urma le-am facut doar eu, dar le-am mancat impreuna, ele (nuuuuuu, nu eu! It wasn't me!!! :-)) fiind responsabile intr-o anumita masura de esecul dietei mele de saptamana trecuta.

Asadar, dupa cateva cautari pe net si prin reviste a unei retete multumitoare de trufe si in urma cautarii fara rezultat (nici efortul depus n-a fost mare, trebuie sa recunosc) a unui borcanel de frisca lichida, am ajuns la urmatoarea reteta:

- 400 g ciocolata amaruie
- 200 g smantana
- 100 g unt
- esenta de vanilie (cred ca mergea mai bine cu esenta de rom, dar n-am avut)
- cacao

Se fac foarte usor.
Am topit ciocolata rupta bucatele si untul intr-un bol, le-am amestecat bine, le-am lasat sa se raceasca putin si am adaugat smantana. Am amestecat, am gustat toti :-) si am bagat bolul in frigider. Dupa ce s-a intarit crema, am presarat cu cacao un fund mare :-), am facut bilute de ciocolata si le-am tavalit prin pudra fina.

Bilute maronii, dulci si bune, cam grele totusi, dar noua ne-au placut. Aratau ademenitor, cam asa:

sursa

Data viitoare ma gandesc sa incerc si altfel, de ex. sa pun vreo doua linguri de alune de padure maruntite...sau migdale sau ciocolata pentru topit sa fie una cu portocale sau cu menta (asta mai mult pentru mine) sau mai vad eu ce idei imi vin. Daca nu sunt pentru copii, cred ca merg si usor alcoolizate. ;-)

Submarine cu echipaj in ton

Saptamana trecuta am facut ceva bun de papa. Ma rog, am facut mai multe, dar acum ma refer la "submarinele cu echipaj in ton", adica dovlecei umpluti cu ton. Yum-yum!

Reteta: Isabela Cuisine: Submarine cu echipaj in ton

Au avut mare trecere nu doar la noi, astia mari :-), ci si la Cristi - Radu nu era acasa - care a trecut la portiile noastre dupa ce si-a dat-o gata pe a lui. Semn bun, o sa mai fac. ;-)

Diferit fara de reteta originala ar fi ca la umplutura am adaugat si miezul dovlecelului, ras, am pus mai mult usturoi, am folosit suc de rosii (facut de matusa mea) in loc de rosii si ca, inainte de a-i umple, am stropit dovleceii cu ulei de masline si i-am lasat putin, de capul lor, la cuptor. Ei, am umblat putin si la cantitati, adica am facut submarine din 3 dovlecei si 2 conserve de ton.
Dar in rest, la fel ca in reteta. :-)

Expozitie foto Rene Magritte

De-abia acum am aflat, total intamplator, dar trebuie musai sa ma duc!!! Bine ca n-am aflat dupa ce s-a terminat! :-)


http://www.mnar.arts.ro/

"FIDELITATEA IMAGINILOR. RENÉ MAGRITTE ŞI FOTOGRAFIA

Durata: 2 mai 2009 – 19 iulie 2009
Locatia: Muzeul Naţional de Artă al României, Sălile Kretzulescu

Muzeul Naţional de Artă al României în colaborare cu Delegaţia Valonia-Bruxelles la Bucureşti organizează în perioada 1 mai – 19 iulie 2009 expoziţia Fidelitatea imaginilor. René Magritte şi fotografia, eveniment înscris în cadrul Acordului de cooperare bilaterală între România şi Comunitatea franceză Valonia-Bruxelles pentru perioada 2008-2010.

Expoziţia cuprinde 59 de fotografii realizate de pictorul suprarealist René Magritte în perioada 1925 – 1955. Subiectele fotografiilor sale sunt îndeosebi familia şi prietenii, printre care scriitorii Louis Scutenaire, Paul Nougé, Marcel Mariën, Paul Colinet, Irène Hamoir şi, bineînţeles, soţia sa Georgette Magritte şi fratele său Paul.

Louis Scutenaire a fost cel care a constituit acest ansamblu de fotografii, pe care l-a prezentat în 1976 într-o expoziţie intitulată Fidelitatea imaginilor – aluzie la titlul tabloului Trădarea imaginilor pictat de Magritte în 1929, prin care artistul aminteşte faptul că imaginea unei pipe, chiar redată realist, într-o manieră aproape fotografică, nu este realitatea, ci o reprezentare.

Realizate cu un aparat Kodak obişnuit, în locuri alese intenţionat pentru banalitatea lor, fotografiile uimesc prin stranietatea compoziţiilor, prin punerea în scenă a personajelor. După cum evidenţia chiar Scutenaire, Magritte se amuza punând oamenii – soţia, prietenii - în situaţii inventate înainte de a-i fotografia, în acelaşi mod în care aranja elementele tablourilor sale pentru a crea o altă lume.

Complicitatea care îl unea pe Magritte de apropiaţii săi ridică probleme de atribuire a fotografiilor, deoarece nu întotdeauna declanşa el însuşi aparatul de fotografiat şi nici nu developa pelicula. Spre deosebire de Man Ray sau Paul Nougé, Magritte nu se arată interesat să exploreze posibilităţile tehnice ale acestui mediu de redare a imaginilor. Relaţia lui cu fotografia este mai degrabă ludică şi spontană.

O parte din fotografiile prezente în expoziţie au fost folosite de artist drept etape în elaborarea unor picturi. Magritte se foloseşte de fotografie pentru a imortaliza o idee, înainte de a o transpune în registrul pictural, creând astfel un „joc al ecoului” între versiunea fotografică şi pictură.

Alături de acestea, expoziţia conţine şi fotografii autonome, care nu au dat naştere unor realizări picturale, caracterizate însă de aceeaşi atmosferă de mister, de enigmă vizuală sau de scenetă burlescă pe care o regăsim în picturi."

Bicicleta cu cosulet

Mi-ar placea sa am o bicicleta, neaparat cu cosulet :-), cu care sa ma plimb din cand in cand...
Prima poza imi este cea mai apropiata pentru ca eu nu vreau sa ma plimb cu bicicleta pe camp, ci prin oras. Eventual prin unul din sudul Frantei. ;-) Si sa mananc bagheta cu blue cheese (ahem, fromage bleu ;) ) sa beau vin rosu si... sa vin pe jos acasa. :P

sursa

sursa

sursa

Recapitulare

(Aproape) nimic mai mult.

Aseara am terminat de citit "Olivia Joules si imaginatia hiperactiva" de Helen Fielding. Hm. Mi-a luat foarte mult s-o citesc. De fapt, de citit am citit-o in cateva zile, mai bine zis seri, dar cu mari pauze. Eu intrasem in vinerea aceea la Carturesti in cautarea unei carti usurele, ceva gen "The secret dreamworld of a shopaholic", funny, care are darul de a te destinde si binedispune. De asa ceva aveam nevoie in clipa aia, dar, surpriza neplacuta, alegerea facuta n-a fost potrivita cu ceea ce doream, motiv pentru care dupa primele pagini am pus-o deoparte pentru o vreme. Este o carte dupa care s-ar putea face lejer un film de actiune. O cheama Joules. Olivia Joules. :-) So, ziarista, calatorii, mister, senzatie, Al Qaeda, FBI, CIA, Los Angeles, Oscar, toale scumpe, fitze, droguri, femei frumoase, barbati frumosi, scufundari, Sudan etc.

Cam atat.

Inainte de asta am citit "Breakfast of champions" de Kurt Vonnegut. Well, mi-a placut, spune cateva chestii faine, e ironic fara a incerca sa fie subtil, ba chiar dimpotriva, mi s-a parut simpatica si existenta desenelor, dar, per ansamblu, nu m-am chiar dat in vant. Nu stiu de ce, dar ma asteptam la mai mult. Ma bucur ca macar am citit-o in engleza.

Cred ca o sa mai citesc ceva de el, dar nu stiu cand, momentan n-am chef.

Intrucat, din diverse motive, n-am fost o cititoare inflacarata (de carti :-)) in prima parte a acestui an, am ajus deja la ultima - de fapt, cronologic vorbind, prima - carte citita, "Padurea norvegiana" de Haruki Murakami. E o poveste frumoasa, calda, fermecatoare, pe parcursul careia am facut eforturi sa nu uit ca am de-a face cu niste japonezi si nu cu niste americani sau europeni. Si mi-a placut Midori. :-) Totul este destul de modern, aproape nicio legatura cu Japonia lui Kawabata, de ex.

Imi place cum scrie, ce scrie, mai vreau sa citesc, am prin casa mai multe carti de el si sunt pe lista cartilor "de citit neaparat".