Scrumptious? :)

Sambata am gatit impreuna cu copiii: supa crema de rosii (cu cascaval) si mini cheese scones, care au fost foarte bune impreuna cu supa.

Cheese scones:

- 225 g faina

- 65 g unt

- 100 ml lapte

- 2 oua (1 pt. uns)

- 50 g cascaval ras

- praf de copt

- sare (eventual si piper)

Se amesteca faina cu praful de copt, sarea si piperul si apoi cu untul taiat bucatele. Se obtine o pulbere sfaramicioasa la care se adauga un ou si laptele si se amesteca (mai bine zis, framanta) bine, cu mana. Se aduga si cascavalul ras si se mai framanta putin. Se obtine o bila de aluat care se acopera cu folie de plastic si de baga in frigider vreo jumatate de ora.

Dupa care se scoate, se intind bucati de aluat cu un sucitor pudrat cu faina si se taie (cu un pahar, de ex.) cercuri de marimea dorita. Noi (de fapt, mai mult ei ;)) le-am facut mici, mici de data asta, dar, de obicei, sunt mai maricele, cam cat o chifla. Foaia de aluat nu trebuie sa fie subtire, ci de cca. 2 - 3 cm grosime.

Cercurile se aseaza intr-o tava unsa cu unt sau pe o foaie de copt (eu am uitat de ambele, dar nu s-a intamplat nimic rau), se ung cu oul batut si se dau la cuptor la foc potrivit pana sunt gata si ies de acolo scones. :)

Ta-daaaaaaaa!!! :)

Desigur, lucrurile n-au fost atat de simple pe cat par la prima vedere (desi sunt!), deoarece, pe langa diverse intamplari simpatice (de ex. Radu a spart oul exact langa castron :)), am pus mai mult lapte decat trebuia, asa ca am fost nevoita sa mai adaug si cascaval si faina ca sa pot face ceva cu aluatul ala. Ma rog, au iesit ok si asa.

Nu e pentru prima data cand se intampla asa ceva, acum 7 ani, cand am considerat ca a sosit vremea sa fac si eu cozonac si pasca pt. Paste, desi am hotarat sa fac doar jumatate din reteta de cozonac pe care o gasisem, am pus lapte cat pentru intreaga cantitate. Drept urmare, in cele din urma, am avut aluat de am avut cozonac si pasca si pentru dat cadou. Foarte bine, mai ales ca nu am de gand sa repet experienta cu cozonacul. ;-)

Inca e iarna

Deja credeam (speram?) ca s-a terminat cu iarna, dar iata ca nu. In dimineata asta aproape ca am fost spalata pe fata de ninsoare si chiar nu era nevoie!
Pentru mine este iarna cea mai serioasa din ultimii 7 ani si, desi imi place foarte mult cand ninge frumos, cu fulgi mari, de poveste si este totul alb, mi-a cam ajuns. Zilele trecute, cu dezghet si aparaie au fost cam neplacute. Iar despre zapada aia neagra de pe marginea drumului, nici nu vreau sa discut!

Soarele din ultimele doua zile m-a pacalit, facandu-ma sa cred ca, gata, incet, incet, vine primavara.
Am inceput sa ma gandesc la dimineti de primavara, la soare, pasarele, floricele, fluturasi, tarabe pline cu verdeturi proaspete etc. In legatura cu ultima imagine, aia prozaica :), recunosc ca, pe langa salate :P, planuiesc sa fac placinte cu buruieni (frunze de sfecla, leurda, ceapa verde si marar), in genul celor mancate in copilarie la bunicii din Satu Mare, yum yum.
Ieri am adulmecat cu nesat un manunchi de ceapa verde. :)

Dar, pana mai una, alta, inca este iarna, asa ca din cuptor a iesit aseara o minunata si de sezon varza a la Cluj, cu ceva elemente orientale (miez de nuca si nucsoara rasa). Am pus desupra, pentru aroma, putina slaninuta afumata, dintr-aia de la mama ei, nu din magazin. ;) Buna, buna.
Tot oarecum de sezon, alaltaieri seara am facut paste cu branza si kaizer, o adaptare a "laştilor cu branza (si jumari)" care vin tot din copilaria Satmareana, ca si placintele sus-amintite.
In alta ordine de idei, de la ferestrele noastre se vede foarte, foarte frumos iarna.
Iar week-endul trecut am fost la Sinaia, la nunta Simonei si se vedea taaaaare frumos si de la ferestrele camerei noastre de acolo. M-am amuzat gandindu-ma ca mie imi place iarna mai mult de pe geam si de la gura sobei, la povesti. ;) De fapt, imi place si pe afara, dar cu conditia sa nu-mi fie frig si sa nu ma ud. Da, da, se poate.

Dialoguri de week-end

Este la Jim Jam un desen animat cu un baietel mic si blond, numit Dougie care, la finalul fiecarui episod, doreste sa devina cand va fi mare, fie aviator, fie pompier, fie altceva, in functie de ce a facut interesant in ziua respectiva.

Drept urmare, intr-o seara, dupa ce Radu a decretat ca vrea sa devina scafandru, eram la povestea de la culcare si citeam "Pumpkin soup".
Inspirat de poveste, Cristi a hotarat: "Cand o sa fiu mare, o sa ma fac bucatar!"
Radu, nu se lasa mai prejos: "Cand o sa fiu... bucatar, o sa ma fac mare!"

**********

Cum te cheama? Soarbe zeama! Cum te striga? Mamaliga!

Cristi, catre Radu: "Cum te cheama?"
Radu: "Ladu."
Cristi: "Cum te striga?"
Radu, dupa o clipa de gandire: "Laaaaaduuuuu!!!"

***********